Rezistenta la deformare reprezinta rezistenta pe care o opun metalele si aliajele deformarii lor plastice, in conditii concrete de temperatura, viteza de deformare, grad de deformare, schema mecanica a deformarii, conditii de frecare, etc, ale proceselor de prelucrare plastica prin presiune. Un material metalic se va deforma cu atat mai usor cu cat rezistenta sa la deformare are o valoare mai mica.
Pentru ca rezistenta la deformare sa fie cat mai mica trebuie create conditii ca la nivelul retelei cristaline a materialului metalic supus deformarii, sa se realizeze o deplasare usoara a dislocatiilor indiferent de densitatea lor si de blocarile existentiale pe planele de alunecare.
Cresterea rezistentei la deformare ca urmare a ingreunarii deplasarii dislocatiilor atrage dupa sine necesitatea maririi fortelor exterioare pentru ca deformarea sa poata continua.
Expresia generala a rezistentei la deformare se obtine din ecuatia simplificata a plasticitatii in care tensiunea principala maxima (I?1) este egala si de sens contrar cu rezistenta la deformare (p): in care: - k este rezistenta la deformare naturala a materialului metalic, corespunzatoare unei stari de tensiune liniara si depinde de proprietatile materialului metalic; q este componenta rezistentei la deformare datorita efectului conditiilor de frecare.
Rezistenta la deformare este influentata de urmatorii factori: - conditiile de frecare; - compozitia chimica a materialului supus deformarii; - temperatura de deformare; - viteza de deformatie; - gradul de deformare; - schema starii de tensiune.
Conditiile de frecare de pe suprafetele de contact dintre corpul supus deformarii si sculele de deformare au o influenta foarte mare asupra valorii rezistentei la deformare.
Dupa cum rezulta din diagrama prezentata in fig. 1. 1, rezistenta la deformare creste continuu pe masura ce conditiile de frecare se inrautatesc, respectiv valoarea coeficientului de frecare creste.
Tot din aceasta diagrama rezulta si faptul ca pentru cazul in care frecarea de pe suprafetele de contact lipseste sau efectul ei este anulat (q = 0) rezistenta la deformare este egala chiar cu componenta k.
De asemenea, se constata ca rezistenta la deformare naturala a materialului nu depinde de conditiile de frecare, fiind o marime constanta.
Fig. 1. 1: Alura variatiei rezistentei la deformare in functie de coeficientul de frecare.
Impartind relatia (1. 1) la componenta q a rezistentei la deformare, obtinem un coeficient n care da raportul dintre rezistenta la deformare in conditiile reale ale unui proces de deformare si rezistenta la deformare a aceluiasi material in conditiile starii de tensiune liniara: In cazul proceselor de deformare plastica prin laminare sau forjare in conditii reale, valoarea acestui coeficient variaza intre 1, 5 si 6. [1] Inlocuind aceste valori extreme in relatia (1. 2) a coeficientului n rezulta: Din aceste valori, rezulta in continuare ca, componenta q are o pondere in valoarea rezistentei la deformare cuprinsa ...
E. CAZIMIROVICI - "BAZELE TEORETICE ALE DEFORMARII PLASTICE" - EDITURA BREN, BUCURESTI, 1999
"INDRUMAR DE LABORATOR"
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
