Din cele mai vechi timpuri, s-a utilizat lumina pentru transmiterea informatiilor. Era cazul marilor focuri aprinse drept semnale. Astazi inca putem gasi acest tip de transmisie a informatiilor sub multiple forme. Pentru a nu cita decat cateva exemple, ne vom gandi la semafoarele marine, la faruri, la semafoarele pentru circulatie sau la lampile unui panou oarecare de control. De multa vreme, omul a elaborat metode utilizand lumina pentru transmiterea informatiilor la distanta.
Catre anul 1790 in Franta, Claude Chappe a construit un sistem de telegraf optic compus dintr-un lant de turnuri prevazute cu brate de semafoare mobile. Acest sistem permite transmiterea informatiilor la mai mult de 200 de km in mai putin de 15 minute si nu a fost abandonat decat odata cu aparitia telegrafului electric.
In anul 1880, americanul Graham Bell dezvolta fotofonul gratie caruia se pot transmite semnale vocale cu ajutorul luminii.
Aceasta idee nu a gasit aplicare practica pentru ca influentele climatice si vizibilitatea reduceau calitatea transmisiei.
In 1870, cu putin timp inaintea inventiei lui Bell, fizicianul englez John Tyndall confruntat cu aceeasi problema, sugereaza o solutie demonstrand ca lumina poate fi ghidata printr-un jet de apa. Aceasta experienta se bazeaza pe principiul reflexiei totale utilizat astazi pentru fibrele optice.
Dupa primele incercari ale lui Bell si Tyndall care se refereau la modularea si ghidarea luminii, a trebuit sa asteptam pana in 1934 ca americanul Norman R.
French sa depuna un brevet unde apare ideea unui telefon optic.
In acest brevet, French descrie in ce mod semnalele vocale se transmit printr-o retea de cabluri optice.
El specifica: acestea vor fi din tije de sticla sau dintr-un material comparabil, avand o atenuare de linie scazuta, pentru lungimea de unda de functionare corespunzatoare. Realizarea practica a acestei conceptii a fost desavarsita 25 de ani mai tarziu. A fost mai intai dezvoltat un element emitator optic.
In 1958, laureatii premiului Nobel, Arthur Schawlow si Charles H. Townes, dezvoltau laserul pe care Theodor H. Maiman l-a utilizat pentru prima oara cu succes in anul 1960. Posibilitatea de a fabrica lasere cu ajutorul materialelor semiconductoare este cunoscuta din 1962. In paralel se dezvolta elementele de receptie: diode semiconductoare. Era suficient sa se gaseasca un mijloc adecvat de transmisie capabil sa reuneasca emitatorul si receptorul.
A fost gandite in prima faza ghiduri circulare si reflectorizante care contineau sisteme complexe de lentile. In 1966 Charles K.
Kao si George A.
Kokham sugereaza utilizarea fibrelor de sticla pentru ghidarea undelor.
Totusi pentru a putea instala un sistem de transmisie optica acceptabil din punct de vedere al distantei aceste fibre ar fi trebuit sa aiba atenuari maxime de 20 dB/km ori in acel timp atenuarile lor erau mai mari (in jur de 100 dB/km). In medicina se utilizau deja din anii cincizeci fibre de sticla pentru transmiterea imaginilor video pe ...
BROJBOIU MARIA - "ELECTROTEHNOLOGII" - UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
DOICARU VLADIMIR, PARVULESCU MIHAI - "TRANSMISII PRIN FIBRE OPTICE" - EDITURA MILITARA, BUCURESTI, 1994
STERIAN PAUL E. - "TRANSMISIA OPTICA A INFORMATIEI" - EDITURA TEHNICA, BUCURESTI, 1981
HUBERT JOHN C. - "INDUSTRIAL FIBER OPTICS NETWORKS", 1995
PEARSON E. R. - "THE COMPLETE GUIDE TO FO CABLE SYSTEM INSTALL", 1997
DERICKSON D. - "FIBER OPTICS TEST AND MEASUREMENT", 1998
HECHT JEFF - "UNDERSTANDING FIBER OPTICS", 1998
RADULESCU TATIANA - "RETELE DE TELECOMUNICATII" - EDITURA THALIA, BUCURESTI, 2003
DIGONNET MICHEL J. - "OPTICAL DEVICES FOR FIBER COMMUNICATION", 1999
CRISP - "INTRODUCTION TO FIBER OPTICS", 1996
PAPANNAREDDY - "INTRODUCTION TO LIGHT WAVE COMMUNICATION SYSTEMS", 1997
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
