Desi se intalnesc si in alte regiuni ale globului, zonele transfrontaliere, sunt in fapt, caracteristice continentului european, de unde si denumirea deja incetatenita de EUROREGIUNI.
Au devenit o realitate concreta mai intai in Europa Occidentala, dupa cel de-al doilea razboi mondial, deci destul de recent, dar, ceea ce trebuie subliniat, in urma unui indelungat proces de evolutie. Acest proces a circumscris, printre altele, dar la loc de frunte, desfiintarea treptata a barierelor vamale si libera circulatie a fortei de munca.
Pana in prezent s-au constituit circa 30 de regiuni transfrontaliere, majoritatea in Europa Occidentala (indeosebi in lungul granitelor unor tari precum Germania dupa evenimentele din 1989-1990, Franta, Elvetia, Belgia sau Olanda) sau in zona de contact a acestora cu Europa Centrala (in lungul granitei dintre Germania pe de o parte, Polonia si Cehia pe de alta parte). Mai recent s-au pus bazele unei euroregiuni in fosta Europa de Est, respectiv, Regiunea Carpato-Europeana. Euroregiunile pot fi definite drept zone-regiuni transfrontaliere de interferenta economica, dar nu numai, in care se valorifica in comun, de catre doua sau mai multe state, resursele umane si materiale prin initierea si derularea de activitati si programe agricole, industriale, de transport si comunicatii, turistice, comerciale etc.
Include, practic, teritorii aflate in interactiune activa de ambele parti ale granitelor statale. De regula raza lor de actiune concreta nu depaseste 40-50 de km de o parte si de alta a frontierelor, ca lungime insa pot atinge chiar sute de kilometri, dar in cele mai multe cazuri este vorba de un lant de asemenea zone.
In ciuda faptului ca graviteaza spre o anumita axa frontaliera, se caracterizeaza prin integralitatea administrativa si sociala a unitatilor teritoriale componente, asadar nu este stirbita autoritatea statala din tarile carora acestea le apartin. Dar, in plus, au o caracteristica: comunitatea si complementaritatea principalelor probleme social-economice pe care le rezolva in comun.
Fenomenul regionalizarii apare ca o noua dimensiune a relatiilor internationale si este legat de subsidiaritate. De asemenea, regionalismul este un concept recunoscut de U.
E. si in afara ei. Euroregiunile sunt proiecte politico-economice conform carora, aceste regiuni economice trebuie sa fie bazate pe entitati intermediare, ceea ce inseamna ca euroregiunile sunt o extensie logica a entitatii bazate pe autoguvernare.
Regiunea reprezinta un spatiu care se caracterizeaza printr-o serie de dimensiuni pe plan economic, social si cultural.
Se poate spune ca dimensiunea regionala se cupleaza cu dezvoltarea economica, in conceptul de dezvoltare durabila, care se concentreaza mai mult asupra importantei interactiunilor ecologice si economice, la scara mondiala. Dezvoltarea durabila, bazata pe existenta euroregiunilor, presupune satisfacerea nevoilor prezentului, fara a compromite capacitatea generatilor urmatoare ...
BIRLA GEORGETA - "BRADATEL - CAPITALA UNEI NOI EUROREGIUNI"
DEICA P. - "EUROREGIUNEA CARPATICA SI HIMERA HUNGARISTICA"
DOBROTA N. - "ECONOMIE POLITICA" - EDITURA ECONOMICA, BUCURESTI, 1997
GHEORGHIU V. - "ORGANIZATIA COOPERARII ECONOMICE A MARII NEGRE (CEMN)" - TRANSPORTURI SI COMUNICATII, NR. 2, CHISINAU, 2000
IANCU A. - "BAZELE TEORIEI POLITICE ECONOMICE" - EDITURA IRLI&ALLBACK, BUCURESTI, 1998
NEGRUT S. - "FACTORII GEOPOLITICI SI DEZVOLTAREA SOCIAL ECONOMICA A ROMANIEI" - EDITURA ECONOMICA, BUCURESTI, 2000
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
