Asigurarea continuitatii inseamna adesea promovarea schimbarii. Acest lucru este foarte adevarat pentru politica agricola comuna.
Din 1962 de cand a fost fondata, PAC a cunoscut un proces continuu de adaptare si reforma pentru a mentine un sector care este vital nu numai pentru comunitatea fermierilor ci si pentru societatea in ansamblu.
Cu certitudine rolul PAC s-a schimbat: imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial scopul PAC a fost acela de a asigura autosuficienta in produse agro-alimentare si stabilizarea turbulentelor pietei agricole.
La inceputul anilor 1980 aceste obiective au fost atinse, inlaturand definitiv spectrul penuriei alimentare de pe continentul european si asigurand un standard de viata corespunzator fermierului si familiei sale. In realitate anumite obiective initiale ale PAC au condus la un sistem ce a stimulat productia intensiva pe scara mare uneori cu consecinte serioase pentru mediu, bunastarea animalelor si calitatea alimentelor. Rezultatul: lacuri de lapte si munti de carne pe care consumatori nu pot sa le consume dar pe car contribuabilul trebuie sa le plateasca.
Reforma din 1992 a fost un mare pas inainte in aceasta directie: ea a urmarit aducerea productiei la nivelul consumului incurajand, in acelasi timp, practicile productive mai putin intensive, si prietenoase fata de mediul inconjurator. Cu toate acestea mai sunt inca multe de facut, iar daca nu se reuseste in prezent, procesul se va dovedi foarte scump maine. Simplu, nu vom fi capabili sa raspundem oportunitatilor ce se intrevad cum ar fi schimbarea preferintelor consumatorului, extinderea spre est a Uniunii, iar competitivitatea scazuta a agriculturii europene se va mentine. Consecintele vor fi in mod egal daunatoare fermierilor, consumatorilor si contribuabililor: vom avea noi surplusuri, reducerea veniturilor fermierilor, inflamarea bugetului si reducerea sprijinului public.
Reformele produse de Agenda 2000 a Comisiei Europene arata cum poate fi pus in practica un model viabil pentru agricultura europeana.
Reducerea preturilor administrative si cresterea platilor directe va fi in beneficiul fermierului european prin stimularea consumului pe pietele europene stagnante, creand oportunitati pentru concurenta de pe pietele internationale ce se anunta promitatoare fara a mai apela la subventii pentru export.
Politica de dezvoltare rurala, care constituie al doilea nou pivot de baza al PAC, va contribui la remunerarea directa a fermierilor pentru serviciile pe care ei le furnizeaza societatii, precum protectia mediului si prezervarea patrimoniului rural, care de asemenea constituie o importanta sursa de noi locuri de munca si cultura regionala.
Tratatul de la Roma semnat in 1957 a facut referire expresa la doua sectoare economice: transportul si agricultura.
Politica comuna reprezinta cea mai fidela expresie a principiilor de integrare pe care le presupune constituirea unei Uniunii Europene.
Motivele pentru care agricultura a fost luata in discutie sunt ...
COMISIA EUROPEANA - "POLITICI SI INSTRUMENTE DE PREDARE IN AGRICULTURA" - FACT SHEETS, SEPTEMBRIE 2001
N. SUTA - "COMERT INTERNATIONAL SI POLITICI COMERCIALE" - EDITURA ALL, BUCURESTI, 2000
PIERRE BAUDIN - "LEUROPE FACE A SES MARCHES AGRICOLES" - ECONOMICA, PARIS, 1993
DUMITRU MIRON, GABRIELA DRAGAN, LAURA PAUN, FLORIN ILIE, MIHAELA CIBIAN - "ECONOMIA INTEGRARII EUROPENE" - EDITURA ASE, BUCURESTI, 2002
ROWINSKI JANUSZ - "AGRICULTURE - A KEYS ISSUE" - (AGRICULTURA - O PROBLEMA FUNDAMENTALA)
DINU GAVRILESCU, EMIL TESLIUC - "ECONOMICA - AGRICULTURA ROMANEASCA IN TRANZITIE" - I. R. L. I, 2000
IULIA ZAMFIRESCU - "COSTURI SI BENEFICI ALE ADERARII LA UNIUNEA EUROPEANA PENTRU TARILE CANDIDATE DIN EUROPA CENTRALA SI DE EST" - INSTITUTUL EUROPEAN DIN ROMANIA, 2000
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
