Inceputurile activitatilor cu caracter bancar in sensul modern al termenului au fost precedate in Tarile Romane de prezenta, inerenta perioadei de dezvoltare al capitalismului si mai apoi de aparitie a relatiilor de tip capitalist, a zarafilor, a caror principala ocupatie era, intr-o prima etapa, aceea de cumparari si vanzari de monede in scopul obtinerii unor castiguri. Aceasta activitate mult asemanatoare schimbului valutar in numerar de astazi, era favorizata de faptul ca in acea perioada pe teritoriul Romaniei circulau numerose insemne monetare provenite din Turcia, Rusia, Prusia, Austria etc.
Se aflau in circulatie monede de aur (florini, mahmudele, ducati olandezi, circulari venetieni) , de argint (taleri de diverse proveniente, monede turcesti, grosi, piastrii) , precum si alte monede marunte din arama originare din diverse tari. O data cu dezvoltarea relatiilor capitaliste care au presupus dezvoltarea creditului ca forma de finantare, zarafii au devenit camatari, producand in principal alaturi de speculatii monetare si operatii de creditare. Dobanzile mari impuse de camatari, desi plafonate la 10% in Principatele Romane (in conditiile in care in statele apusene plafoanele variau intre 4 - 6%) , in realitate se rtidicau la 12 24 %, iar celelalte conditii impovaratoarte solicitate de acestia pentrut acordarea imprumuturilor (ipoteci pe pamant sau bunuri imobile, scadente extrem de reduse, plata in natura sau in munca pentru creditul agricol, care faceau ca dobanzile sa ajunga la peste 300%) , au determinat aparitia oligarhiei financiare, marile discrepante dintre clasele din ce in ce mai sarace si clasa bogatilor, fiind de natura sa duca pe de o parte, la aparitia unor tensiuni sociale, iar pe de alta parte la concentrarea capitalurilor, acest aspect ducand la cresterea investitiilor in activitati industriale si comerciale.
Dezvoltarea capitalului romanesc autohton a impus necesitatea infiintarii unei institutii bancare care sa reprezinte interesele tinerei economii industriale nationale.
Pasi importanti inainte avea sa faca domnitorul autohton Grigorie Alexandru Ghica care in 1856, a ssemnat actul de concesionare pentru infiintarea unei Banci Nationale a Moldovei, de catre un catre un bancher neamt, cu capital german, francez, englez si, intr-o mica masura romanesc.
Infiintarea la 1864 a Casei de Economii si Consemnatiuni, prima institutie romaneasca de credit, a fost concretizarea indelungatelor demersuri ale claselor capitaliste in formare pe teritoriul Romaniei, ale carei interese economice si financiare erau in acea perioada congruente cu interesele nationale, de obtinere a independentei fata de marile puteri (in special fata de Imperiul Otoman care isi pastra suzeranitatea asupra Tarilor Romane) . Plasamentele Casei de Depunere si Consemnatiuni urmau sa fie orientate spre crearea de intreprinderi industriale, ferme agricole, asezaminte culturale sau pentru finantarea bugetului prin participarea ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
