Fenomenul monetar constituie si in zilele noastre subiectul a numeroase dezbateri si controverse. Explicatia acestor permanente cautari rezida din pozitia - cheie a monedei in cadrul economiilor nationale si a economiei internationale.
Organizarea monetara se poate descifra inca din antichitate. Primele incercari au avut loc in sec. VI-lea i. Hr. In Lidya, tara din Asia Mica de catre regele Cresus, odata cu centralizarea si uniformizarea operatiunilor de batere a monedelor de aur si argint, intre aceste doua metale stabilindu-se un raport de valoare in proportie de 1:3. Modelul organizarii monetare in Lidya s-a extins ulterior la popoarele vecine: persi, grecii, iar mai tarziu si la romani. In Imperiul Roman, care dispunea de o autoritate legal investita cu dreptul de batere a monedei erau aplicate reglementari prescrise privind emisiunea si circulatia monedei, ceea ce a facut ca sistemul monetar sa devina unul din cele mai perfecte.
Pe masura dezvoltarii societatii statale, autoritatile publice au elaborat norme si au creat institutii menite sa organizeze, reglementeze si supravegheze relatiile monetare. Pe parcurs, s-au constituit sistemele monetare nationale care reglementau emisiunea, punerea si retragerea din circulatie a monedei.
Evolutia contemporana a sistemelor monetare este marcata de procesele de internationalizare a relatiilor monetare, tendinta de aderare la sistemele monetare regionale, aparitia noilor forme ale banilor, schimbarea de fond a continutului valoric a monedei.
In literatura de specialitate sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare si reglementare a circulatiei monetare dintr-o tara, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv.
Conceptul de sistem monetar isi gaseste reflectare in lucrarile diferitor autori, care redau esenta acestuia sub diferite aspecte. Astfel, Costin Kiritescu sustine ca sistemul monetar national reprezinta ,,ansamblul normelor legale si al institutiilor care reglementeaza, organizeaza si supravegheaza relatiile banesti dintr-un stat". Pentru ca sistemul monetar sa fie omogen este necesara si existenta unui sistem de relatii intre institutiile ce au ca obiect de activitate circulatia monetara (banci, trezorerie publica, organisme specializate etc.).
Conform aprecierilor istoricilor monetari, aparitia sistemelor monetare poate fi pusa atit in perioada antichitatii, cat si a Evului Mediu, cand toate sistemele monetare s-au caracterizat prin: faramitare, simplitate si deteriorarea monedei.
Faramitarea, ca trasatura principala, rezulta din descentralizarea baterii monedei si lipsa de unitate a circulatiei monetare (de exemplu, fiecare monetarie situata in fiecare oras al Greciei antice batea propria moneda).
Simplitatea sistemului monetar rezulta din numarul redus de elemente ale acestuia (unitatea monetara, paritatea monetara, titlul metalului pe care il reprezinta).
Deteriorarea monedei consta in uzura acesteia si posibilitatile de falsificare (prin reducerea continutului de metal pretios din care erau confectionate monedele).
Odata cu consolidarea statelor, acestea si-au asumat anumite atributii monetare, si anume de a crea moneda, de a defini unitatea monetara, precum si de a stabili paritatea metalica. Politica monetara a statului, determinata de conditiile generale de dezvoltare ale acestuia, impune existenta unui sistem monetar unic, ce are ca rol de a asigura stabilitatea si elasticitatea sistemelor monetare. Asa dar, sistemele monetare au trasaturi comune, generale, dar se individualizeaza in functie de specificul national si al perioadei.
In functie de elementele componente ale sistemelor monetare, s-au putut identifica, de-a lungul evolutiei lor urmatoarele tipuri: sisteme metaliste si sisteme nemetaliste.
Sistemele monetare metaliste au la baza metalul monetar, in functie de care se poate realiza distinctia intre bimetalism si monometalism.
In majoritatea statelor, bimetalismul s-a impus ca forma de organizare incepand cu secolul al XVI-lea si a durat pana la jumatatea secolului al XIX-lea.
Conform academicianului Costin Kiritescu, bimetalismul reprezinta ,,o baza a sistemelor monetare in cadrul careia doua metale, aurul si argintul, servesc ca echivalent general si ca mijloc de circulatie". Bimetalismul a fost introdus in speranta ca ar putea asigura mai bine, decit monometalismul argint (cel mai vechi etalon metalic), stabilitatea monedei prin procese compensatoare. In cadrul acestui sistem baterea monedelor etalon pentru ambele metale era libera, circulatia lor fiind paralela si simultana.
In functie de modalitatea de stabilire a raportului valoric dintre cele doua metale, bimetalismul a cunoscut trei variante de functionare: bimetalismul integral, bimetalismul paralele si bimetalismul partial.
Bimetalismul integral (cunoscut si sub denumirea de ,,varianta monedei duble") se caracteriza prin faptul ca pentru mentinerea unui raport fix de schimb in circulatia celor doua metale, statul, prin legea monetara, fixa un raport de valoare de 1 la 15,5 (o cantitate de aur valora de 15,5 ori o cantitate egala de argint). Baterea monedelor din ambele metale era nelimitata, monedele avand putere liberatorie egala. Practicarea acestui tip de bimetalism a prezentat atit avantaje, cat si dezavantaje. Avantajul principal consta in aceea ca asigura o cantitate suficienta de moneda pentru satisfacerea nevoilor pietei, incluzand cel al stabilitatii valorii monedelor, care se realiza prin procese compensatoare. Dezavantajul esential a bimetalismului provenea din faptul ca pe piata libera nu era obligatorie respectarea egalitatii: 1 gram aur = 15,5 grame argint, astfel raportul de valoare stabilit prin lege intre cele doua metale intra uneori in contradictie cu cel de pe piata. In acest caz, moneda din metalul mai pretios (subevaluata juridic) era retrasa din circulatie, ramanand sa indeplineasca functii monetare moneda supraevaluata juridic. Acest fenomen este intalnit sub denumirea de ,,legea lui Gresham", sub expresia ,,moneda rea scoate din circulatie moneda buna". Gresham a observat contradictia respectiva a acestui tip de bimetalism si a formulat astfel legea care ii poarta numele: ,,Atunci cand intr-o tara circula concomitent doua monede, dintre care una este considerata public ca fiind mai buna si cealalta ca fiind rea, moneda rea o goneste pe cea buna." Prin urmare, o serie de factori, cum ar fi afluxurile de moneda de aur sau
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
