In evolutia lor, impozitele directe au tinut pasul cu dezvoltarea economiei, deoarece ele se stabilesc fie pe anumite obiecte materiale sau genuri de activitati, fie pe venit sau pe avere Primul impozit direct in bani care apare in tarile romane in secolul XV este birul, el fiind si singurul venit al vistieriei. Este cel mai vechi impozit al tarilor romane.
Acest lucru este evidentiat de A. D. Xenopol in volumul II al lucrarii Istoria romanilor din Dacia Traiana: ca birul a fost una dintre cele dintai dari carora a fost supusa populatia tarilor romane se constata intai din documentele de la 1247 in care se vorbeste de veniturile si foloasele concedate de voievodatele romane cavalerilor ioaniti de Ierusalim. Birul reprezenta o dare personala, pe cap de locuitor, contribuabilul fiind poporul de jos.
Procedeul utilizat pentru impartirea impozitelor poarta denumirea de cisluire si insemna stabilirea impozitelor pe fiecare persoana de catre obstea satului in functie de avere.
Perceperea acestuia pe timpul lui Duca Voda (1673 - 1678) se facea cu ajutorul unor slujbasi neoficiali.
La mijlocul secolului al XVIII-lea gasim o dare directa numita sferturi (civerturi) care era un impozit personal platibil in patru sferturi trimestriale. Ea se strangea tot sub forma cislei.
Prima incercare stiintifica de asezare si percepere a impozitelor este socotita a fi reforma domnitorului fanariot Constantin Mavrocordat in a treia sa domnie in Muntenia in 1739. Cea mai insemnata parte a acestei reforme consta in transformarea impozitului direct numit capitatiune, dintr-un impozit de repartitie, intr-unul de cotitate facandu-si astfel aparitia aplicarea unui principiu stiintific care la acea vreme reprezenta o adevarata revolutie fiscala.
Reforma incercata de Constantin Mavrocordat a urmarit sa aplice principiile generalitatii, proportionalitatii si al raspunderii fata de fisc, principii care de altfel se regasesc in legislatia fiscala din epoca moderna. Insa datorita starii politice, economice si sociale din vremea respectiva, reforma lui Constantin Mavrocordat a fost socotita drept un act de curaj.
Aceasta reforma a avut drept scop starpirea unor abuzuri legate de perceperea impozitelor dar si marirea veniturilor domnului, ea neatingandu-se insa de privilegiile boierilor.
Necesitatile tot mai mari impuse de turci au facut ca aceasta reforma sa nu fie luata in seama de domnitorii care au urmat.
Regulamentul Organic avea sa infiinteze dar si sa pastreze o serie de impozite directe cum ar fi: capitatia - darea personala; dajdia mazililor si patenta - impozitul pe clase asupra comerciantilor si profesionistilor.
In perioada 1866 - 1916 in Romania impozitele directe se diversifica si aceasta datorita situatiei financiare precare. Vor apare o serie de legi cum ar fi in 1871 Legea pentru contributii directe iar in 1877 Legea pentru recensamantul contributiilor directe.
A urmat o perioada marcata de doua incercari de reformare a impozitelor directe si anume cea a ...
BRAN P. - FINANTELE INTREPRINDERII, ED. ECONOMICA, BUCURESTI, 1997
BREZEANU P. - INTRODUCERE IN FINANTE PUBLICE SI FISCALITATE, ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE, CATEDRA FINANTE, BUCURESTI, 1998
BOULESCU M. , GHITA M. - CONTROL FINANCIAR, ED. EFICIENT, BUCURESTI, 1997
BERNARD Y. , JEAN - CLAUDE COLLI - VOCABULAR ECONOMIC SI FINANCIAR, ED. HUMANITAS, BUCURESTI, 1994
CORDUNEANU C. - SISTEMUL FISCAL IN STIINTA FINANTELOR, ED. CODECS, BUCURESTI, 1998
CONDOR I. - DREPT FISCAL SI FINANCIAR, ED. TRIBUNA ECONOMICA, BUCURESTI, 1996
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
