Un autor francez, P.
Masse Le choix des investissments, Dunod, 1959, afirma ca definitia cea mai generala pe care o putem da actului investitional este ca el constituie schimbul dintre o satisfactie imediata si sigura la care se renunta, si o speranta care se obtine si al carei suport este bunul investit.
Economic vorbind, o intreprindere procedeaza la o investitie atunci cand vrea -si mentina sau sa-si dezvolte productia, iar pentru aceasta trebuie in mod necesar sa-si reinnoiasca sau sa-si mareasca capitalul tehnic.
Daca aceasta definitie generala este comun admisa pe planul teoretic, nu acelasi lucru se intampla in practica, unde sunt utilizate numeroase interpretari ale acestui concept.
In primul rand, investitia trebuie sa fie deosebita de plasament, adica de cumpararea de valori mobiliare, de terenuri sau imobile.
Plasamentul este o operatiune financiara care nu devine investitie decat daca se constituie intr-un element verificabil al activitatii unei intreprinderi.
Cu toate acestea, investitia si plasamentul nu sunt adesea decat cele doua aspecte ale unei aceleiasi operatii.
Pentru a investi, o intreprindere poate de exemplu sa procedeze la o marire a capitalului sau, titlurile (actiunile) care sunt emise pentru public reprezinta un plasament pentru cumparatori. Prin urmare, cumpararea de actiuni poate fi interpretata in doua feluri foarte diferite. Detinerea lor poate fi manifestarea unui titlu de proprietate asupra unei parti din activele unei intreprinderi; pe de alta parte, cumparatorul poate sa nu vada in aceasta decat aspectul financiar, prescupandu-l prea putin sau deloc capacitatile de productie pe care le reprezinta.
De aceea, se va vorbi in primul caz de investitie directa, iar in al doilea de investitie de portofoliu.
In practica, este adesea dificil de facut o distinctie foarte precisa intre cele doua.
Pentru a le distinge se tine adeseori seama de un singur criteriu: importanta partii din capital care este dobandita.
Plecand de la un anumit prag in sus se vorbeste despre o participare la capitalul intreprinderii, iar in jos despre un plasament.
Chiar daca se considera ca domeniul investitiei se restrange in mod unic la tot ceea ce priveste productia, tot raman inca mai multe interpretarii posibile.
Se poate considera de exemplu ca orice cumparare de bunuri necesare functionarii intreprinderii este o investitie.
Orice cumparare de factori de productie care ar intra in procesul de productie ar fi atunci luata in calcul: materiile prime, produsele semifabricate, munca.
Aceasta conceptie apartine intreprinderii.
In schimb, la nivelul macroeconomic, investitia (pe care o numim formare bruta a capitalului fix) nu cuprinde decat echipamentele strict industriale.
De altfel, aceasta ultima definitie este retinuta de catre analiza economica, care considera investitie orice crestere ori reinnoire a echipamentelor productive.
Pe de alta parte, investitia poate fi bruta sau neta.
Investitia bruta Ea cuprinde investitiile noi care ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
