Dreptul international este alcatuit dintru-un ansamblu de norme scrise sau nescrise, avand ca scop reglementarea conduitei statelor in relatiile dintre ele.
Ca atare, el are un caracter de drept public, folosindu-se, de aceea, si terminologia de drept international public.
Acesta se deosebeste de dreptul international privat, pentru ca, acesta din urma, reglementeaza raporturi intre persoane fizice si/sau juridice, avand ca obiect determinarea dreptului aplicabil in cazurile de conflicte de competenta intre doua sau mai multe ordini juridice nationale, in vedere solutionarii unui litigiu intre astfel de persoane.
Dreptul international a fost caracterizat ca un drept de coordonare, spre deosebire de dreptul intern care este unul de subordonare. Se ridica insa problema cum este posibil ca in lipsa unei autoritati superioare statelor, normele de drept international sa poata fi aplicate acestora.
Solutia consta in exprimarea consimtamantului statelor la crearea si aplicarea dreptului international.
Acordul de vointa al statelor, consimtamantul lor, tacit sau expres, este considerat in general, fundamentul acestui drept1). Statele, in conditii de deplina egalitate in drepturi, si pe baza liberului lor consimtamant, intr-un proces de coordonare, de punere de acord a vointei lor, creeaza norme juridice prin tratate sau cutuma, care duc la formarea si dezvoltarea dreptului international.
Caracterul coordonator al vointei statelor sta la baza obligativitatii dreptului international, a aplicarii si respectarii normelor sale.
Statele nu pot fi obligate sa respecte norme la formarea carora nu si-au dat consimtamantul, iar acest consimtamant nu poate fi decat rezultatul unei manifestari tacite sau exprese a vointei lor suverane2), exprimate in mod clar. Normele de drept international devin obligatorii pentru state numai atunci cand decurg din vointa liber exprimata a acestora, vointa manifestata in tratate sau alte izvoare de drept international.
1). Alexandru Bolintineanu, Adrian Nastase, Drept international contemporan, Ed. Regia autonoma Monitorul Oficial, Bucuresti, 1995, pag. 18. 2) Dumitra Popescu, Florian Coman, Drept international public, Editura Ministerului de Interne, Bucuresti, 1993, pag. 24 Complexitatea sporita a vietii si problematicii internationale in conditiile actuale a determinat multiplicarea si cresterea insemnatatii formelor juridice de manifestare a vointei suverane a statelor in procesul normativ international.
Liberul consimtamant in dreptul international nu inseamna lipsa raspunderii, dimpotriva, statul care si-a asumat obligatii internationale, prin exprimarea libera a vointei sale suverane poarta intreaga raspundere pentru nerespectarea lor si poate suporta consecinte juridice, inclusiv aplicarea unor sanctiuni internationale.
Prin realizarea acordului de vointa nu se creeaza o vointa unica, o contopire a vointei diferitelor state, asa cum sustin unii doctrinari, ci din potriva, statele isi pastreaza vointele lor suverane ...
BOLINTINEANU ALEXANDRU, NASTASE ADRIAN - "DREPTUL INTERNATIONAL CONTEMPORAN" - INSTITUTIL ROMAN DE STUDII INTERNATIONALE, BUCURESTI, 1977
GOGEANU PAUL - "STRAMTORILE MARII NEGRE DE - A LUNGUL ISTORIEI" - EDITURA POLITICA, BUCURESTI, 1966
LUPAN ERNEST - "DREPTUL MEDIULUI" - EDITURA LUMINA LEX, BUCURESTI, 1993
MIHAILA MARIAN - "ELEMENTE DE DREPT INTERNATIONAL PUBLIC SI PRIVAT" - EDITURA ALL BECK, BUCURESTI, 2001
POPESCU DUMITRA, COMAN FLORIAN - "DREPTUL INTERNATIONAL PUBLIC" - EDITURA MINISTERULUI DE INTERNE, BUCURESTI, 1993
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.