Prin pluralitate de infractiuni in plan juridico-penal intelegem situatia ce se creeaza cand o persoana a savarsit doua sau mai multe infractiuni.
In sens larg este formata din mai multe infractiuni, intre care sa fie o legatura. In sens restrans are o semnificatie juridica restransa, fapt pentru care formeaza obiectul unei reglementari exprese, apartinand dreptului penal, infractiunile ce o compun sunt savarsite in astfel de conditii incat intre ele sa existe o legatura interna susceptibila sa produca anumite consecinte juridice precis determinate de lege.
Pluralitatea de infractiuni este o pluralitate reala deosebindu-se de pluralitatea aparenta de infractiuni care exista atunci cand sunt mai multe actiuni, dar legea a creat o unitate infractionala ca in cazul infractiunilor complexe sau continuate, fie cand o fapta unica este susceptibila de a fi calificata ca infractiune in temeiul mai multor texte de lege.
Pluralitatea reala de infractiuni exista atunci cand unei pluralitati ii corespunde o pluralitate de violatiuni ale legii penale, cu alte cuvinte fiecare fapt concret constituie o infractiune.
Pluralitatea reala de infractiuni poate interesa, sub aspectul disciplinarii juridice in doua cazuri: cand infractorul este urmarit pentru doua sau mai multe infractiuni savarsite mai inainte de a fi definitiv condamnat pentru vreuna dintre ele. Aceasta situatie se numeste concurs sau cumul real de infractiuni.
Cand un infractor este urmarit pentru o infractiune savarsita dupa ce fusese condamnat definitiv pentru o alta infractiune.
Aceasta situatie se numeste recidiva.
Pluralitatea aparenta exista cand unei unitati reale (unui fapt unic) se pare ca i-ar raspunde o pluralitate de violatiuni a legii penale.
In realitate, desi exista numai continutul unei singure infractiuni avem totusi, o aparenta de pluralitate din cauza ca faptul in chipul in care s-a savarsit vine in contradictie cu mai multe dispozitiuni din legea penala.
Asadar in cazul pluralitatii aparente, nu avem mai multe infractiuni, ci mai multe texte aplicabile.
De aceea aceasta situatie este denumita in doctrina actuala concurs de texte sau concurs de norme sau chiar concurs de legi, iar nu concurs de infractiuni.
In atare ipoteze de concurs, avand o singura infractiune se va aplica numai una din dispozitiile aflate in concurs.
Pentru alegerea dispozitiunii aplicabile se impun urmatoarele criterii: daca dispozitiunile concurente sunt prevazute: una din legea generala (codul penal), iar alta de legea speciala se va aplica aceasta din urma (principiul specialitatii), fiindca normele generale trebuie totdeauna sa cedeze pasul celor speciale (generi per specienderagatur). Daca dispozitiunile concurente sunt prevazute de aceeasi lege, vom cauta o nota diferentiala intre cele doua texte si vom aplica dupa circumstantele cauzei, dispozitiunea corespunzatoare cazului concret (principiul alternativitatii). Daca dispozitiunile concrete prevad variatiuni ale aceluiasi fapt, forma tipica se va ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
