Este stabilit faptul ca criminologia, ca stiinta, analizeaza si explica etiologia criminalitatii relevate sau aparente, ocupandu-se prioritar de stabilirea metodelor si mijloacelor prin care se poate realiza o preventie reala contra fenomenului criminal, dar aceasta nu ar avea suportul social si nici sustinerea legala daca societatea nu ar simti nevoia unor asemenea preocupari.
Pentru stabilirea metodelor si mijloacelor prin care se poate realiza preventia contra fenomenului criminal, criminologia trebuie deci sa stabileasca mai intai care sunt factorii ce duc la declansarea comportamentului criminal, pentru a-i putea inlatura sau controla. In scopul identificarii acestor factori, criminologia si-a largit mereu orizontul de cercetare, apreciindu-se acum ca obiectul de studiu al criminologiei este criminalitatea ca fenomen social, fapta penala comisa, faptuitorul, victima si reactia sociala impotriva criminalitatii.
Criminalitatea este constituita din ansamblul infractiunilor care se produc intr-o anumita perioada de timp si intru-un spatiu bine determinat.
Majoritatea metodelor permit cunoasterea criminalitatii legale; ele pot sa releve o criminalitate aparenta, evident mult mai ampla, dar care nu permite apropierea decat de departe de criminalitatea reala cand este vorba de criminalitatea globala. Cifra neagra insa exista si o mare parte a criminalitatii reale scapa cercetarilor, privand cercetarea de un volum foarte mare de cunostinte (informatii). a) Criminalitatea legala-numarul faptelor ce privesc incalcarea legii penale si unde hotararile de condamnare au ramas definitive. Aceasta cuprinde, asadar, doar acele infractiuni care au fost determinate printr-o condamnare data de tribunal. Pentru cercetatori, doar autorii acestor infractiuni, considerati autori identificati, pot fi analizati ca tinand cont de sex, varsta, nationalitate, domiciliu, activitatea social-economica etc.
Se poate intampla ca unele dintre infractiunile care nu apar in statisticile criminalitatii legale, sa figureze in acelea ale criminalitatii aparente, fiindca exista multe cazuri in care infractiuni nu au dat niciodata loc unei condamnari, fie ca pluralitatea infractiunilor determina o condamnare unica, fie ca infractiunea nu a fost descoperita sau chiar a beneficiat de o impunitate ori actiunea a incetat prin amnistie, prescriptie sau decesul autorului; fie ca autorul lor nu a putut fi identificat.
b) Criminalitatea aparenta-cuprinde toate acele fapte care par sa constituie infractiuni si care au fost aduse la cunostinta puterii publice, fiind inregistrate ca atare. Sunt multe cazuri in care nu intervin condamnari, cu toate ca existenta infractiunii este incontestabila. Principalul decalaj intre criminalitatea aparenta si criminalitatea legala provine din aceea ca autorii unui important numar de infractiuni constatate nu au putut fi identificati. Statisticile politiei cuprind intre 50% si 60% infractiuni in care infractorii nu au fost descoperiti, aceasta proportie ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
