Institutia succesiunilor este intim legata de cea a proprietatii private, caci a aparut si s-a consolidat in procesul acapararii mijloacelor de productie si a produselor de catre minoritatea dominanta, constituind principalul instrument juridic prin care s-a asigurat perpetuarea sistemului exploatarii sclavagiste. Privita in lumina semnificatiei sale istorice, mostenirea ne apare ca un sistem juridic prin care se inlocuieste o persoana printr-o alta persoana apartinand aceleiasi clase, iar cel mai adesea chiar aceleiasi familii.
Materia succesiunilor cuprinde totalitatea normelor ce reglementeaza transmiterea patrimoniului defunctului catre mostenitorii sai. Romanii au ajuns la aceasta conceptie abia mai tarziu, in procesul evolutiei generale a ideilor privind transmiterea patrimoniului. La origine, ei nu admiteau ideea transmiterii patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai asa cum nu au admis nici ideea transmiterii proprietatii intre vii. Plecand de la principiul ca nu exista patrimoniu fara titular, vechii romani considerau ca patrimoniul unei persoane dispare o data cu moartea sa.
In acea epoca raportul dintre o persoana si patrimoniul sau aparea ca o legatura materiala intemeiata pe ideea de putere, care se stingea odata cu moartea titularului patrimoniului. Ca atare, dobandirea bunurilor defunctului de catre mostenitori nu implica ideea de transmitere a unui patrimoniu. Intrucat dreptul defunctului se stinge odata cu personalitatea sa, romanii considerau ca mostenitorii dobandesc un drept nou, un drept de proprietate putere. Asadar, succesiunea se intemeiaza, la origine, nu pe transmiterea unui patrimoniu, ci pe stapanirea dobandita de catre mostenitori asupra bunurilor defunctului.
Numai astfel se explica faptul ca cel mai vechi termen care desemneaza pe succesor este heres, termen care vine de la herus (stapan) . Termenii de succesiune si de succesor apar mai tarziu, abia dupa ce romanii au admis principiul continuitatii persoanei defunctului.
S-a dovedit, atat pe baza unor texte, cat si pe baza cercetarii modului de organizare a familiei romane, ca mostenirea ab intestat este cea mai veche. Mostenirea ab intestat a aparut odata cu stapanirea individuala asupra unor bunuri, inca inainte de constituirea familiei patriarhale. Mostenirea acestor bunuri revenea gintilor (membrilor gintilor), desigur ca avea in vedere un sistem succesoral in germene, intemeiat pe obiceiurile gentilice aflate in plin proces de juridicizare. Odata cu aparitia familiei patriarhale, cand barbatul dobandeste o pozitie dominanta in familie exercitand o putere nelimitata asupra persoanelor si a bunurilor de sub puterea sa, a aparut si mostenirea testamentara.
Testamentul apare ca un act juridic menit sa asigure transmiterea puterii lui pater familias urmasilor sai. Pe aceasta cale romanii au creat modalitatea prin care pater familias dispune de bunurile sale chiar si dupa moarte, ducand principiul proprietatii putere ...
C. BROSTEANU - "CURS DE DREPT ROMAN" - PRELUCRAT DUPA MAI MULTI AUTORI SI CURSURI PREDATE LA FACULTATE DE DREPT DIN PARIS, BUCURESTI, 1894
V. M. CIUCA - "LECTII DE DREPT ROMAN"
I. CATUNEANU - "CURS ELEMENTAR DE DREPT ROMAN" - CLUJ, 1927
P. COLLINET - "LES SUCCESSIONS" - COURS, PARIS, 1932
P. COLLINET - "ETUDES HISTORIQUES SUR LE DROIT DE IUSTINIEN" - PARIS, 1912
G. DIMITRESCU - "DREPT PRIVAT ROMAN" - BUCURESTI, 1938
G. DIMITRESCU - "DREPT ROMAN, VOL. I." - CRAIOVA, 1948
STEFAN COCOS - "DREPT ROMAN" - LUMINA LEX, BUCURESTI, 1997-1998
FR. GIRARD - "MANUEL DE DROIT ROMAIN" - PARIS, 1927
VL. HANGA, M. V. JACOTA - "DREPT PRIVAT ROMAN" - BUCURESTI, 1964
VL. HANGA - "DREPT PRIVAT ROMAN" - BUCURESTI, 1978
M. V. JACOTA - "DREPT ROMAN, VOL. I-II" - IASI, 1992
S. G. LONGINESCU - "ELEMENTE DE DREPT ROMAN" - BUCURESTI, VOL. I-II, 1929
E. MOLCUT, D. OANCEA - "DREPT ROMAN" - SANSA, BUCURESTI, 1995
STOICESCU - "CURS DE DREPT ROMAN PENTRU ANUL I LICENTA" - BUCURESTI, 1921
C. ST. TOMULESCU - "MANUAL DE DREPT PRIVAT ROMAN" - BUCURESTI, 1958
C.ST. TOMULESCU - "DREPT PRIVAT ROMAN" - BUCURESTI, 1973
I. I. ROSSIANU, G. I. DRAGHICESCU - "ELEMENTE DE DREPTUL ROMAN"
V. ARANGIO RUIZ - "INSTITUZIONI DI DIRITTO ROMANO" - NAPOLI, 1957
C. ACCARIAS - "PRECIS DE DROIT ROMAIN" - PARIS, 1940
FR. DEAK - "TRATAT DE DREPT SUCCESORAL" - EDITURA ACTAMI, BUCURESTI, 1999
D. CHIRICA - "DREPTUL CIVIL. SUCCESIUNI" - ED. LUMINA LEX, BUCUREST, 1996
HENRI LEON MAZEAUD, JEAN MAZEAUD - "LECONS DE DROIT CIVIL, VOL. I" - PARIS, 1963
MANUAL DE DREPT ROMAN, ANUL I SI II, BUCURESTI, 1920
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.