Implinirea actului de justitie implica identificarea judiciara ca o activitate legata indisolubil de aflarea adevarului. Stabilirea adevarului in justitie se realizeaza cu ajutorul probelor. Prin proba se intelege orice element de fapt cu ajutorul caruia se constata existenta sau inexistenta unei infractiuni, element ce mai contribuie la identificarea persoanei care a savarsit infractiunea si la cunoasterea imprejurarilor ce sunt necesare pentru justa solutionare a cauzei. Identificarea criminalistica constituie numai unul din mijloacele de probatiune admise de lege, relatia dintre identificarea judiciara si identificarea criminalistica putand fi definita ca un raport tip parte intreg unde identificarea criminalistica este partea iar intregul identificarea judiciara.
Continutul principal al probatiunii cu ajutorul identificarii criminalistice consta in gasirea obiectului sau persoanei implicate in fapta cercetata, dintr-un ansamblu nedeterminat de obiecte sau persoane posibile. Scopul final il constituie individualizarea persoanei (infractor, victima, martor) prin doua metode: Identificarea criminalistica reprezinta procesul de stabilire cu ajutorul mijloacelor si metodelor proprii stiintei criminalistice, a factorului creator al urmei, pe baza caracteristicilor acestuia intr-un sistem unitar si individualizat.
Parte integranta a identificarii judiciare, cercetarea criminalistica nu e chemata sa determine obiectul in sine ci sa ajunga la o identificare probanta. Adica, datorita caracteristicilor sale, obiectul care a lasat urma poate fi identificat si poate servi ca mijloc de proba. Specificul identificarii criminalistice rezulta din necesitatea descoperirii unor imprejurari cu valoare probanta dar si din faptul ca cercetarea are loc intotdeauna ulterior comiterii faptei (are caracter retrospectiv) . Spre deosebire de alte stiinte, in criminalistica are o deosebita importanta stabilirea identitatii dar si stabilirea neidentitatii prin care se infirma o ipoteza sau versiune de ancheta.
Varietatea problemelor pe care le determina identificarea criminalistica in practica judiciara, a condus la elaborarea unei teorii a identificarii.
Teoria identificarii criminalistice: apare ca un sistem de notiuni, reguli si metode pe baza carora se stabileste identitatea sau neidentitatea, cuprinzand si criteriile de evaluare a concluziilor de identificare.
Aceasta teorie e indispinsabila practicii de expertiza, de ancheta si de judecata.
B. Premisele stiintifice ale identificarii criminalistice A identifica inseamna a discerne, a izola un obiect dintr-un ansamblu de obiecte asemanatoare sau obiecte prezumtiv creatoare de urme in conditiile savarsirii faptei penale. Identificarea criminalistica e posibila datorita: individualitatii stabilitatii relative reflectivitatii lucrurilor sau fiintelor 1. Individualitatea Prin individualitatea unui obiect se intelege faptul ca acel obiect este determinat prin proprietatile sale specifice, bucurandu-se de unicitate ...
LUCIAN IONESCU, DUMITRU SANDU - "IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA" - ED STIINTIFICA, BUCURESTI, 1990
ION MIRCEA - "CRIMINALISTICA" - ED. II, 1990
LUCIAN IONESCU - "CRIMINALISTICA. NOTE DE CURS PENTRU UZUL STUDENTILOR" - UNIV. CRESTINA, D. CANTEMIR, BUCURESTI, 1995
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
