In realitatea vietii sociale oamenii intra in diferite raporturi, potrivit pozitiei pe care o detin in cadrul organismului social si potrivit intereselor proprii.
In calitatea lor de cetateni ei trebuie sa-si desfasoare aceste raporturi in conformitate cu normele de conduita sociala in cadrul carora normele juridice stabilite de organele abilitate ale statului ocupa un loc central, dreptul avand un important rol normativ regulator al raporturilor sociale.
Daca in cadrul intern al unui stat situatia se prezinta relativ simplu, statul ca putere unica avand dreptul de a edicta normele de conduita ale cetatenilor sai, a caror aplicare se asigura la nevoie prin forta de constrangere de care dispune, problema raporturilor dintre diferitele entitati ale societatii internationale se pune in termeni relativ diferiti.
In viata internationala nu exista un organ suprem, deasupra statelor, ca principale entitati ale societatii internationale, care sa stabileasca reguli obligatorii carora statele si cetatenii acestora sa li se supuna. Raporturile dintre state, dupa cum spunea si marele jurist si diplomat roman Nicolae Titulescu, sunt raporturi de coordonare, si nu de subordonare.
Situatia se explica prin existenta, din punct de vedere juridic, a suveranitatii statelor, potrivit careia acestea nu se supun in raporturile dintre ele unei autoritati superioare. Statele stabilesc insa, in cadrul cooperarii dintre ele, principii, norme si structuri institutionale in diferite domenii, ca expresie a solidaritatii si intereselor lor comune.
Dezvoltarea politica, economica si sociala a societatii umane, constituirea de state centralizate au pus inca in antichitate problema existentei unor reguli care sa guverneze relatiile dintre state, sa stabileasca bazele relatiilor dintre ele si limitele in care acestea pot actiona.
Asemenea reguli au aparut de-a lungul istoriei in procesul de coexistenta dintre diferite state si s-au dezvoltat concomitent cu evolutia generala a societatii, care a determinat o tot mai mare complexitate a relatiilor dintre state, nevoia unor contacte tot mai frecvente intre acestea, probleme tot mai complicate de rezolvat.
Astfel se face ca, spre deosebire de dreptul intern, care reglementeaza relatiile sociale in cadrul statelor, obiectul dreptului international il formeaza in principal relatiile dintre state, care reprezinta domeniul cel mai cuprinzator al relatiilor internationale.
Inspirandu-se in general din dreptul intern al statelor, unde diferitele ramuri ale sale au ca obiect instituirea ori sanctionarea unui sistem de raporturi corespunzatoare nevoilor sociale la un moment dat, dreptul international public raspunde nevoii de a reglementa relatiile dintre state si de a satisface nevoile comune ale membrilor societatii internationale.
Dar cum orice drept reprezinta o reflectare a societatii care i-a dat nastere, tot astfel si dreptul international public constituie acel ansamblu de norme juridice care guverneaza functionarea societatii ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
