Libertatea persoanei se afirma ca un drept fundamental al omului, o componenta majora a conditiei umane.
referim la notiunea juridica de libertate ca valoare sociala promovata, dezvoltata si ocrotita de normele juridice.
Simpla problematica a libertatii persoanei si-a gasit o consacrare dintotdeauna in legislatiile fiecarui stat. Normele de drept configureaza continutul si determina intinderea starii de libertate, stabilind astfel status libertatis al persoanei, starea de libertate fiind obiectul reglementarilor juridice.
Literatura juridica distinge ca atribut al persoanei umane de libertate ca drept fundamental al cetateanului. Ca atribut al persoanei, libertatea insoteste toate manifestarile sociale ale acesteia, se incorporeaza in toate in toate drepturile fundamentale ale cetateanului ca o conditie a exercitarii acesteia si in acest sens este garantat de Constitutie. Astfel, legea fundamentala a tarii noastre stabileste in Titlul II, Capitolul II, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor cum ar fi: dreptul la viata si integritate fizica si psihica, libertatea individuala, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondentei, libertatea de exprimare s. a. Dreptul la libertate este dreptul de a valorifica toate insusirile, atributele, interesele si dorintele legitime si rationale ale omului, singura limita fiind aceea a legii care impune sa fie respectat si dreptul recunoscut semenilor sai. Ocrotirea juridica a drepturilor si libertatilor persoanei se face tinandu-se seama de masura in care exercitarea lor in interes propriu nu contravine intereselor generale ale societarii.
Astfel, Constituia Romaniei prevede, in art. 49, unele situatii in care se impune restrangerea exercitiului unor drepturi sau a unor libertati (apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale), fara ca acesta restrangere sa aduca atingere existentei dreptului sau a libertatii.
In plan international, preocuparea pentru protectia juridica a drepturilor omului si-a gasit o plina consacrare in Declaratia Universala a Drepturilor Omului care este primul document international de ansamblu si cu vocatie de universalitate in acest domeniu. Inca din art. 1 al Declaratiei este enutat temeiul filosofic pe care se sprijina conceptia despre drepturile omului si libertatile fundamentale: toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si drepturi. Declaratia prevede numeroase drepturi: civile, politice, economice, sociale si culturale. Ca drepturi specifice ale omului sunt consacrate, in primul rand, dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei.
Declaratia mai consacra dreptul la libertatea gandirii, dreptul la munca si la alegerea libera a muncii, s. a. Totodata, dupa cum se prevede in finalul Declaratiei, fiecare persoana este supusa, in exercitarea drepturilor sale, unor ingradiri prevazute de lege, in ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
