Estimarea și evaluarea în contabilitatea financiară

Evaluarea in contabilitatea financiara reprezinta unul din subiectele cele mai fierbinti si mai controversate ale ultimilor 10-12 ani, numiti ai tranzitiei si reformelor din Romania.

Declansarea procesului de privatizare si de promovare a mecanismelor economice si institutional-juridice specifice economiei de piata au gasit teoria, practica si politica economica din Romania nepregatite pentru a raspunde rapid, competent, concret si coerent exigentelor solicitate de catre un demers de o asemenea importanta, amploare, complexitate si dificultate.

Reactiile, pozitiile poltice, si chiar si o parte a legislatiei adoptate au avut si din pacate inca mai au si in prezent, o incarcatura si o "fundamentare" emotionala care pe de o parte, au generat o desconsiderare, uneori grava si dramatica a abordarilor pragmatice, stiintifice si obiective ale specialistilor din economie, au provocat o deteriorare, degradare, distrugere si subevaluare a patrimoniului economic national si, pe de alta parte, au declansat si amplificat tot mai evidente fenomene de coruptie, speculatie si economie paralela.

Ca orice studiu, debutul este consacrat unui scurt istoric al evaluarii in contabilitatea financiara; sunt, de asemenea, sintetizate problemele si sarcinile evaluarii, principiile, motivele si scopul acesteia.

Dintre ideile principale enuntate in primul capitol care sunt apoi pe larg dezvoltate, sustinute si argumentate pe parcursul intregului studiu retinem: ziua de referinta; pretul mediu si cel care ar rezulta din schimbarea conditiilor; definirea valorii substantiale si de randament si relatia acestora cu pretul potential; intregul nu reprezinta suma partilor componente; sesizarea contradictiei dintre trecut si viitor - pentru trecut, cumparatorul nu ofera nimic, se cumpara viitorul, desi diagnosticul se face pe date si pe situatii trecute; necesitatea considerarii celei mai avantajoase destinatii viitoare a patrimoniului existent; invocarea metodelor comparative cu situatii similare; efectul de sinergie etc.

Se defineste conceptul de valoare a intreprinderii - valoare de randament, substantial-patrimoniala si de piata; se explica valentele, posibilitatile si situatiile in care utilizarea acestor categorii economice diferite se utilizeaza; se examineaza atent capcanele si dezavantajele gandirii izolate marginale, statice, conjuncturale.

Capitolul al doilea al lucrarii este consacrat in intregime metodelor bazate pe evaluari patrimoniale unde se insista asupra evaluarii elementelor de activ si de pasiv, implica valoarea de reconstructie, valoarea de comparatie, ratele de amortizare; elaboreaza o metodologie riguroasa de evaluare a elementelor de activ, a imobilizarilor necorporale si a titlurilor de participare etc. Este scoasa in evidenta lipsa de experienta si de cultura economica si impactul acestora in procesul romanesc de privatizare; este astfel semnalata inechitatea intre marea majoritate a actionarilor, care nu se pot implica in managementul firmei si care au fost nevoiti sa cumpere sau li s-au repartizat actiuni la aceeasi valoare cu cei ce detin pachetul majoritar de actiuni. De asemenea, se arata ca valorile respective nu aveau nici un suport economic care sa conduca la o valoare cat mai reala a actiunilor. Valoarea unei actiuni depinde atat de capacitatea de a produce venit cat si de posibilitatile de influentare a conducerii societatii pentru a spori profitul. Se invoca utilizarea, in locul valorii substantiale, care de regula este mai mica decat valoarea de randament, a unei valori care sa tina seama ti de elementele necorporale. Pentru Romania, in conditiile in care dispersia actionarilor este deosebita, se propune ca valoarea actiunilor sa fie o functie de valoarea substantiala, valoarea de randament, cota de participare si drepturile aferente. La cursul actiunilor, atunci cand piata acestora functioneaza, in afara de venit, substanta, finantare, perspectiva, dobanda si evolutii social-politice, se percepe un adaos care creiste pe masura sporirii cotei de participare (pana la 40% iin plus pentru o cota de 95-99%).

Metodologia folosita in raportul de evaluare este rezervata si prezentata in capitolul al treilea. Aceeasi rigoare metodologica este rezervata si in prezentarea din capitolul IV a metodelor de evaluare bazate pe randament. Esentiale sunt trei probleme: modul de determinare a profitului luat in calcul; stabilirea ratei de capitalizare si alegerea perioadei de calcul.

Pentru aceste aspecte se reprezinta argumente solide din teoria si practica universala. Selectate permanent prin prisma referintei si sugestiei necesare pentru situatiile din economia romanesca. Continutul stiintific al acestor aspecte depaseste mult abordarea strict documentar-livreasca, teoretica.

Si de aceasta data, cercetarea si selectia problematicii contine implicarea profunda in realitatile oractice nationale.

Un spatiu distinct este destinat planificarii si prognozei in evaluarea intreprinderilor. Viitorul veniturilor, cheltuelilor si rezervelor financiare alefirmei constituie elementul indispensabil al metodelor de evaluare bazate pe randament, fapt care justifica pe deplin includerea planificarii si prognozei in economia studiului.

In acest demers se porneste de la Fr. List, potrivit caruia ,,Forta productiva de a crea bogatii este infinit mai pretioasa decat averea insasi".

Desi Romania a avut si are ceva avere, forta de a crea bogatie, de a valorifica elementele patrimoniale si substantiale ramane discutabila. Evaluarea si sporirea acestei forte nu se poate face prin perpetuarea in economie, a unei atmosfere de barfa nationala; stiinta si politica economica nu sunt simple barfe sau sezatori continue si distructive, ci presupun mai ales componente constructive strategice.

Pornind de la concluzia riguros argumentata pe parcursul intregului studiu, potrivit caruia, pentru o economie in transformare, este necesara recurgerea la metode combinate bazate pe substanta si randament mediul social-economic intern si extern nu a fost si probabil inca nu va fi nica in continuare intru-totul favorabil manifestarii fortei de a crea bogatie si deci teza potrivit careia societatile comerciale sunt neprofitabile - utilizata ca argument al solutiei finalw - intra in sfera barfei si nu in cea a stiintei si politicii economice. Si rata de capitalizare, ca referinta a valorii de randament este inca inoperanta intr-o economie bantuita de dobanzi si inflatie extrem de inalte si poate chiar programe. Pe parcursul acestei ultime parti se demonstreaza fara replica faptul ca evaluarea este 95% cercetare si analiza, studiu profund si interdisciplinart.

Concluziile la care se ajunge sunt si rezultatul stapanirii in amanunt a tehnicilor analizei diagnostic a societatilor si a mediului economic pe care le prezinta.

CAPITOLUL I

Notiuni Generale:

1.1. Scurt istoric al evaluarii in contabilitatea financiara:

Evaluarea intreprinderilor a inceput din momentul in care comerciantii au dorit sa stie marimea averii lor din cadrul unitatilor economice si intreprinderilor, sau ce parti din proprietatea lor au fost vandute, donate, mostenite, expropriate sau supuse impozitarii.