Polistirenul este unul din primii polimeri sintetici obtinuti la scara industriala. Cunoscut inca din 1845, polistirenul a inceput sa fie produs in industrie in anul 1930, dar materialele plastice polistirenice au capatat o dezvoltare deosebita dupa cel de-al doilea razboi mondial. In 1786, William Nicholson scria Dictionarul chimiei practice si teoretice in care mentioneaza ca un chimist pe nume Neuman a obtinut prin distilarea storaxului un ulei aromat. In 1839, E. Simon efectueaza independent aceeasi experienta, obtinand acelasi ulei pe care-l numeste stirol. Prin incalzirea acestui ulei, Simon a obtinut un produs distilat solid pe care l-a numit stirol oxid. Din acest moment, cercetarile pentru obtinerea stirolului si a polistirenului s-au extins.
In 1845, M.
Glenard si R. Bondault au obtinut stiren prin distilarea unei rasini obtinuta din fructele unui palmier malaiezian, iar Hofman si Blythe au obtinut polistiren prin incalzirea stirenului la 200 (C, pe care l-a numit metastiren si au observat ca reactia este exoterma.
In 1869, Bethlot obtine stirenul prin dehidrogenarea etilbenzenului, procedeu care sta astazi la baza fabricarii industriale a stirenului.
Bazele tehnologiei contemporane de obtinere a polistirenului au fost puse la Osteonislenski si Standinger, iar productia de polistiren s-a dezvoltat in paralel cu productia de cauciuc butadien-stirenic, gratie careia s-au pus in functiune instalatii de obtinere a stirenului de mare capacitate. Astazi, polistirenul se obtine prin toate procedeele cunoscute: polimerizare in bloc, in solutie, suspensie si emulsie. In afara homopolistirenului, pentru imbunatatirea proprietatilor acestuia se fabrica: copolimeri cu acrilonitrilul sau cu alti comonomeri, polistiren rezistent, polistiren expandat, copolimer AB, polistiren armat cu fibre de sticla.
La noi in tara a inceput producerea de polistiren la Combinatul Petrochimic Borzesti in 1963. De atunci, productia de polistiren si copolimerii stirenici s-a dezvoltat prin intrarea in functiune a noi capacitati de productie la Combinatul petrochimic Pitesti.
Polimerizarea in masa a fost procedeul industrial, predominant, de obtinere a polistirenului in anii 50. Dupa un declin datorat dezvoltarii procedeului de polimerizare in suspensie, polimerizare in masa, asociata cu perfectionari tehnologice, capata din nou importanta.
Procesele de polimerizare in masa, efectuate in forme, ca, de exemplu, cele utilizate la productia placilor transparente sau la incapsulari, au un caracter particular, prin faptul ca efectul exoterm al reactiei se disipeaza numai prin conductie. Intr-adevar, viscozitatea sistemului omogen monomer-polimer fiind mare inca de la conversii relativ mici ale monomerului, curentii de convectie sunt impiedicati.
Calitatea polimerului format prin aceste procedee depinde atat de starea finala atinsa, cat si de evolutia in timp a conversiei si a temperaturii in spatiul de reactie.
Unde si cand, in timpul polimerizarii exista, de exemplu ...
M. DIMONIE, GH. HUBCA - TEHNOLOGIA SINTEZEI POLIMERILOR, LITO, IPB, 1978
O. MUNTEAN SI COLAB. - REACTOARE CHIMICE. STUDII DE CAZ, VOL. I - II, LITO, IPB, 1989
M. HODOS - POLISTIRENUL, ED. TEHNICA, BUCURESTI, 1970
AL. STEFAN, S. STRAJA, GH. JUNCU - INGINERIA REACTIILOR CHIMICE SI UTILAJE SPECIFICE. REACTOARE DE POLIMERIZARE. NOTE DE CURS SI APLICATII, LITO, IPB, 1986
R. MIHAIL - MODELE CINETICE DE POLIREACTII, ED. STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, BUCURESTI, 1986
F. R. MAYO - THE DIMERIZATION OF STYRENE, J. AUS. CHEMISTRY SOCIETY, VOL. 90, NR. 5 - 6, 1968, P. 1289 - 1295
A. W. HUI, A. E. HAMIELICTHERMAL POLYMERIZATION OF STYRENE AT HIGH CONVERSION AND TEMPERATURES AN EXPERIMENTAL STUDY, JOURNAL OF APPLIED POLYMER SCIENCE, VOL. 16, NR. 3, 1972, P. 749 - 769; VOL. 22, P. 207 - 1223, 1978
R. MIHAIL, G. DAMIAN - MODELAREA MATEMATICA A PROCESULUI DE POLIMERIZARE IN BLOC, IN MATERIALE PLASTICE, VOL. 11, NR. 2, 1974, P. 70 - 76
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
