Introducerea trasorilor radioactivi in medicina a facut posibila solutionarea multor probleme ce pareau de nerezolvat si a revolutionat o serie de concepte medicale din domeniul diagnosticului si terapiei. Principiul pe care se bazeaza utilizarea trasorilor radioactivi in vivo consta in administrarea sau masurarea lor intravenos sau per os urmata de detectarea sau masurarea radioactivitatii la nivelul unui organ ori a intregului corp.
Desi se cunosc peste 1000 izotopi radioactivi, numai cativa intra in componenta trasorilor radioactivi folositi in medicina, printre acestia numarandu-se Tc-99m, In-113m, In-111, I-131, I-125, Se-75, Au-198. Avand in vedere procesul de dezintegrare radioactiva, radionuclizii pot fi caracterizati prin natura si energia radiatiilor emise si prin timpul de injumatatire. In medicina nucleara se utilizeaza izotopi ce emit radiatii (si (. Deoarece radiatiile (au penetrabilitate limitata, ele se folosesc cu succes in terapie si unele studii radioimunologice, in timp ce radiatiile (, radiatii penetrante, sunt cele mai adecvate in scintigrafie, studiul functiilor dinamice, al compozitiei elementelor organismului si la determinarile in vitro.
Pentru a obtine informatia dorita cu minimum de expunere a pacientului este necesar sa se cunoasca nu numai energia, ci si timpul de injumatatire fizic si cel biologic al trasorului radioactiv; cand trasorul ramane mai mult timp intr-un organ este de dorit sa se substituie radioizotopii cu timp fizic de injumatatire mai lung cu altii cu timp de injumatatire mai scurt.
S-a constatat ca o serie de radionuclizi prezinta o afinitate pentru cate un organ, de exemplul iodul pentru tiroida. In unele cazuri pentru investigare este suficient sa se administreze pacientului nuclidul sub forma radioelementului, in timp ce in alte cazuri este necesara utilizarea tropismului unei molecule particulare in organul studiat. In acest ultim caz trebuie preparate molecule marcate in care sa fie inclus radionuclidul.
Aplicatiile biologice, farmacologice si medicale ale moleculelor marcate pun probleme numeroase si variate, date fiind atat metodele de preparare originale, cat si procedeele de control, purificare si conservare.
Pentru trasorii radioactivi folositi in medicina nucleara s-a adoptat denumirea de radiofarmaceutice.
Un produs radiofarmaceutic este definit ca o substanta radioactiva destinata a fi introdusa intr-un organism uman in scopuri terapeutice sau de diagnostic, sau ca un medicament marcat radioactiv.
Clasificarea produselor radiofarmaceutice: A. Dupa destinatia medicala, produsele radiofarmaceutice se clasifica: a. Utilizare in vivo: a1) produse pentru radioterapie (de exemplu surse de 129Ir sau 198Au, solutii de Na131I); acestea au in general activitatii mari de ordinul 10 100 mei; a2) produse pentru diagnostic (majoritatea produselor radiofarmaceutice utilizate in vivo); acestea au activitatii mici, de ordinul 10 (ei 10 mei; b) Utilizare in vitro: produse pentru radioimunodozari si ...
POP T. , BALABAN A. T. , BALATEANU I. , GEORGESCU S. - "MEDICINA NUCLEARA", ED. MEDICALA, BUCURESTI, 1983
BALABAN A. T. , FARCASIU D, HARARY F - "I LABELLED COMP. ", 1970, 6, 211, 2
BHALLO H. L. , VOVIO P. R. , SAMUEL S. - "I RADIOANOL", NUCL. CHEM. , 1997, 220 (1)
PIMM MALCOLM V. , GRIBBEN SANDRA J. , HUDECZ J. - "LA BELLED COMPAL RADIOPHARM", 1995, 36 (2)
WEFELMAN AMON R. , HOEFNOGEL CORNELIS - "A NUKLEAR MEDEZIN", 1996, 35 (4)
VASSAROS L. , MIKECZ P. - "BEREI K RADIOCHEM ACTA", 1990, 50 (1 - 2)
SZABOM TOTH S. J. - "RADIOANAL NUCL CHEM", 1993, 176 (2)
L. J. ANGHILERI J. - "APPL RADIOCHEM ACTA", 1971, (15, 92, 31)
A. D. WILLLIAMS, D. E FREEMAN, W. H. FLORSHEIM J. - "CHAROMATOGRAPHIE", 1969, (45, 371, 44)
VERMA SAGUNA, KUMOR S. - "PRODEEP LALORAYA BIOCHEM BIOPHYS RES COMMUN", 1990, 170 (3)
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
