Dictionarul Enciclopedic de Management, autor Iulian Ceausu, editia I, 2000, defineste cardul ca termen bancar, aratand ca este un instrument de plata eliberat de o banca cu care clientul incheie un contract prin care se stabilesc serviciile, facilitatile de care poate dispune titularul, ca si obligatiile acestuia fata de banca.
Operatiunile cu carduri se fac din contul bancar al titularului, cont ce poate fi cont distinct, denumit cont de card, sau un cont colateral contului curent. Piata internationala a cardurilor s-a dezvoltat continuu in cele cinci decenii de existenta, ceea ce a dus la castigarea unui loc important in randul instrumentelor de decontare.
Aceasta dezvoltare evidentiaza faptul ca, costul cerut de plata bunurilor si serviciilor cu ajutorul cardurilor sau bani electronici este minima comparativ cu cele cerute pentru tiparirea de bancnote si fabricarea de monede necesare tranzactiilor in numerar.
Cardurile au devenit un instrument modern de achitare care permite detinatorilor obtinerea de bunuri si servicii de la comerciantii abilitati fara a folosi numerarul, pe baza unui sistem electronic de autorizare si decontare a tranzactiilor.
Majoritatea specialistilor considera ca inceputul cardurilor bancare de credit a fost facut de John S.
Biggins, specialist in domeniul creditului de consum din Banca Nationala Flatbush din Brooklyn. In anul 1946 Biggins a organizat activitatea dupa schema de credit numita Charge-it. Aceasta schema prevedea chitante, date de catre clienti magazinelor pentru cumparaturile marunte. Dupa ce cumparatura avea loc, magazinul preda chitanta la banca si banca le achita din contul cumparatorilor. In Flatbush pentru prima data a fost incercat lantul clasic de decontari utilizat in prezent in domeniul bancar de carduri pretutindeni.
Primele carduri erau din carton, datele pe care erau fie scrise, fie presate. Apoi au inceput sa se foloseasca plastine metalice, pe care datele se embosau (presau). Apoi au aparut cardurile plastice. Initial informatia despre client pe card era numai in forma de date embosate. Pe masura dezvoltarii ideilor stiintifice, cardul a capatat o banda magnetica, pe care se pastreaza informatia de baza despre client. Aparitia benzii magnetice a permis emiterea cardurilor fara a embosa informatia pe suprafata ei.
Aceste carduri pot fi utilizate numai in utilaj electronic, ce permite obtinerea informatiei de pe banda magnetica. Ultima etapa a evolutiei tehnologice a adus pe carduri microschemele. Aceasta a permis pastrarea pe carduri a unui volum mare de informatie. Acest lucru da posibilitate cardurilor sa indeplineasca mai multe functii decat cardurile cu banda magnetica. Astfel de carduri au primit a doua denumire - smart card (carduri destepte). In ultimele doua decenii, platile prin intermediul cardurilor au luat o amploare deosebita in Occident iar in ultima vreme si in celelalte tari ale lumii.
Optiunea utilizarii cardurilor implica in egala masura, atat cunoasterea ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
