Un tel major al managementului de trafic aerian este acela de a controla strategic fluxul de trafic aerian asa incat cererea la un aeroport atinge dar nu depaseste capacitatea operationala. Aceasta lucrare isi propune sa ia in considerare (doar) aspectele majore ale capacitatii operationale a unui aeroport, aspecte relevante pentru managementul strategic al traficului aerian. De asemenea este discutata o reprezentare a capacitatii aeroportuare care reflecta corect limitele operationale ale unui aeroport. Este prezentata o metoda de estimare practica a capacitatii aeroportuare in diferite conditii operationale. Este propusa o tehnica pentru optimizarea capacitatii aeroportuare disponibile asa incat aceasta sa satisfaca cel mai bine cererea de trafic estimata. Optimizarea este atinsa considerand operatiunile de sosire si de plecare ca pe niste procese interdependente si prin alocarea strategica a capacitatii aeroportuare intre sosiri si plecari. Se prezinta urmatorul model matematic, precum si exemplele numerice ilustrand beneficiile utilizarii acestuia in rezolvarea problemelor de congestie aeriana. Capacitatile restranse ale Sistemului National de Spatiu Aerian din Statele Unite ale Americii (NAS) si sporirea cantitatii de trafic aerian maresc potentialul de congestionare atat in aer cat si la sol, lucru care poate in schimb sa mareasca substantial intarzierile. Problemele apar ori de cate ori cererea depaseste capacitatea disponibila la un anumit element din NAS. In aceste situatii rolul managementului de trafic aerian devine foarte important. Cea mai importanta si mai restrictiva componenta a sistemului de trafic NAS este aeroportul. Administratia Federala a Aviatiei din Statele Unite ale Americii (FAA) a identificat cateva aeroporturi majore ca aeroporturi de ritm (pacing airports) numite asa deoarece traficul din aceste aeroporturi regleaza (da ritmul) fluxul de trafic prin NAS luat ca un intreg. Un aeroport de ritm este identificat dupa doua caracteristici: are un volum mare de trafic volumul de trafic depaseste frecvent capacitatea operationala a aeroportului. Ramura managementului traficului aerian a FAA urmareste atent traficul la aeroporturile de ritm si implementeaza programe strategice pentru a manageria situatiile unde cererea depaseste semnificativ capacitatea. Un program strategic este de obicei un program de intarziere la sol, unde timpi specificati de plecare Controlled Departure Time (CDT) sunt desemnati zborurilor ce urmeaza sa plece in urmatoarele doua pana la patru ore. CDT urile sunt calculate pentru a atinge o rata acceptabila prescrisa a sosirilor, rata care reflecta capacitatea la un aeroport supraaglomerat. Acuratetea si increderea in prezicerea capacitatii si cererii unui aeroport este cruciala pentru eficacitatea programelor de management strategic al traficului. Sunt metode deja existente si instrumente pentru prezicerea cererii de trafic aerian. Cu toate acestea ...
EUGENE P. GILBO - "AIRPORT CAPACITY ESTIMATION BASED ON OBSERVED DATA"
MARTIE 1990, ATMS/ETMS PROJECT MEMORANDUM, UNISYS CORPORATION. , CAMBRIDGE, MA, MARTIE 1990
EUGENE P. GILBO - "ARRIVAL - DEPARTURE CAPACITY ESTIMATES FOR MAJOR AIRPORTS", ATMS/ETMS PROJECT MEMORANDUM, UNISYS CORPORATION. , MA, NOIEMBRIE 1990
EUGENE P. GILBO - "AIRPORT CAPACITY ESTIMATES FOR VARIOUS WEATHER CONDITIONS", ATMS/ETMS PROJECT MEMORANDUM, UNISYS CORPORATION. , MA, IULIE 1991
A. R. ODONI - "THE FLOW MANAGEMENT PROBLEM IN AIR TRAFFIC CONTROL", IN " FLOW CONTROL OF CONGESTED NETWORKS" DE A. R. ODONI, L. BIANCO SI G. SZEGO, EDS. NEW - YORK: SPRINGER - VERLAG, 1987, PP. 269 - 288
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
