0. 2. 1. Fiabilitatea este o masura care se refera la capacitatea unei anumite unitati considerate (sistem, subsistem, aparat, componenta) de a functiona corect. Ea se noteaza cu R (Reliability) si se exprima prin probabilitatea ca functia ceruta sa fie indeplinita in timpul unei anumite perioade de timp T - fara ca unitatea respectiva sa se defecteze.
Dupa cum rezulta din definitie, fiabilitatea ne da probabilitatea ca in timpul perioadei T sa nu se produca nici o defectare care sa influenteze indeplinirea functiei cerute - la nivelul unitatii considerate.
Aceasta insa nu inseamna ca partile redundante n-au voie sa se defecteze.
Dimpotriva, ele pot sa se defecteze si - fara intreruperi la nivelul unitatii considerate, dar cu ajutorul mentenantei - pot sa fie mentinute in functiune.
De fiecare data cand se da o indicatie numerica a fiabilitatii - de exemplu R = 0, 98 - trebuie definite simultan atat misiunea incredintata, cat si durata misiunii T.
De asemenea, va trebui sa se indice daca unitatea respectiva - la inceputul misiunii considerate - este noua, nefolosita, sau daca a fost reparata, caci definitiile, la care ne vom referi mai tarziu, nu fac nici o distinctie intre nou si folosit. La caderea in pana, cele mai multe sisteme electronice sunt reparate si ele continua - dupa aceea - sa functioneze. A repara inseamna a inlocui componentele defecte, cazute in pana.
Cu toate acestea, sistemul nu este ca nou, caci componentele care nu s-au defectat, n-au fost inlocuite.
Si nici nu putem spune ca e la fel de rau ca si cel vechi. Aceasta distinctie intre ca nou si ca si cel vechi este importanta, caci functia ratei de defectare a componentelor NU este - in general -constanta in timp!
Daca ratele de defectare ale uneia sau mai multor componente ale sistemului nu sunt constante.
Intensitatea defectelor sistemului poate deveni constanta, poate sa descreasca sau sa inregistreze bruste valori importante (peaks), aceasta depinzand de functia ratei de defectare a componentelor.
Altfel spus, presupunerea - facuta in mod traditional - a unei rate de defectare constante este gresita in cele mai multe cazuri. Cum este de asteptat o intensitate variabila a ratei de defectare si deoarece sistemele sunt reparate - in timp -, metodele traditionale de analiza (Weibull, de exemplu), nu sunt indicate. Mai mult, numarul de defecte raportat la populatia de componente cu riscuri este foarte redus. Aceasta explica de ce analiza traditionala intampina anumite dificultati si pentru pe este nevoie sa dezvoltam metode bazate pe conceptul de procese stocastice, transformand astfel statisticile complicate in metode practice ingineresti. Deosebit de indicat in acest scop este procesul de reinnoire: Si cum sistemele electronice sufera adesea de boala defectelor timpurii, o aproximare practica bazata pe distributia bimodala exponentiala este adesea metoda cea mai indicata pentru a aborda problema. In aplicatiile practice ne intereseaza adesea evolutia in timp ...
W. S. GOSSET - "THE PROBABLE ERROR OF A MEAN - BIOMETRIKA 6", 1908
AMMAN AND KNIGHT - "LIMITARI DE CARE TREBUIE SA TINEM SEAMA", 1987
JELINSKI SI MORANDA L. - "MODELUL LITTLEWOOD",1981
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
