Asigurarea navigatiei cu mijloace costiere dateaza inca din antichitate, cand navele cu rame care se deplasau mai ales de-a lungul coastelor aveau nevoie de o serie de repere care sa le dea indicatii asupra pozitiei lor si sa le ofere posibilitati de orientare.
Mijloacele costiere pentru asigurarea navigatiei din acel timp erau constructii simple din lemn, nu prea inalte insa suficient de remarcabile in cadrul mediului inconjurator. In timpul noptii, pe unele din aceste constructii se aprindeau si se intretineau focuri care foloseau drept combustibil lemnul, maracinii si, mai tarziu, carbunii. Pe masura avantarii navigatorilor antici in largul marii s-a simtit nevoia ca astfel de constructii sa fie vizibile ziua si noaptea de la distante mari. Ca urmare, ele devin mai inalte si mai robuste, capatand denumirea de faruri, dupa insula PHAROS din Golful Alexandria, pe care s-a inaltat, in anul 283 inainte de Hristos, cea mai veche si impunatoare constructie de acest gen pusa in slujba navigatorilor, considerata una din cele sapte minuni ale lumii antice. Acest far avea 120 metri inaltime, iar noaptea era vizibil de la distanta de 100 de mile.
Dupa un mileniu si jumatate de existenta, farul din Alexandria a fost daramat de un cutremur de pamant extrem de puternic. In anul 1317, navalitorii turci au distrus complet ceea ce mai ramasese din acest far.
Un alt far impunator din punct de vedere al constructiei este farul Eddistone din Anglia, reconstruit in anul 1755 pentru a treia oara.
Pe coastele Americii de Nord, primul far a fost construit in anul 1715 la intrarea in bazinul Boston. In Rusia, primele faruri au fost construite de Petru I, dintre care primul a fost farul de la gura fluviului Don, construit in anul 1702. In cursul secolului al XVIII-lea, farurile au inceput sa fie dotate cu mijloace pentru emiterea semnalelor de ceata - clopote si gonguri.
Radacinile Marinei Romane sunt si radacinile neamului si ale civilizatiei romanesti.
Plutele, primele mijloace de navigatie, si monoxilele - primele barci cunoscute pe meleagurile noastre - au fost si cele dintai mijloace de lupta utilizate la noi.
O prezenta masiva a ambarcatiunilor pe malurile batranului fluviu ne este semnalata de evocarea lui Arrianus care descrie expeditia din anul 335 i.
Hr. a lui Alexandru cel Mare, in nordul Dunarii, in care acesta a reusit sa treaca fluviul intr-o singura noapte, cu o armata de 5. 500 de combatanti, folosind barcile stranse de pe maluri.
Dupa anexarea Daciei de catre romani (107 d. Hr. ) navigatia pe Dunare si pe raurile interioare, ca si pe litoralul vest-pontic se dezvolta vertiginos. Pentru apararea securitatii navigatiei si, mai tarziu, a granitelor dacice ale Imperiului Roman, romanii au creat baze navale puternice pe Dunare si flote militare. Retragerea aureliana (271 d. Hr. ) a lasat libertate dacilor romanizati si carpilor (dacii liberi) - cei care au constituit mai tarziu poporul roman - de a-si organiza structuri economice, administrative, judecatoresti ...
IULIAN BADESCU - "MICROPROCESOARE"
BALABAN GHEORGHE - "TRATAT DE NAVIGATIE MARITIME"
LUMINITA FANARU, IOAN BRAVA - "VISUAL BASIC"
CONSTANTIN V. - "RADIOLOCATIE NAVALA"
MAIER VIOREL - "MECANICA SI CONSTRUCTIA NAVEI"
ANTON BAVIRIS, GHEORGHE BAMBOI - "TRANSPORTURI MARINE"
WATSON G. C. - "MARINE ELECTICAL PRACTICE"
REGISTRUL NAVAL ROMAN - "REGULI PENTRU CIRCULATIA FLUVIALA SI MARITIMA"
MAIER VIOREL - "EXPLOATAREA NAVELOR MARITIME SI FLUVIALE"
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
