Relieful suprafetei Pamantului are o forma neregulata, care nu este susceptibila vreunei definitii geometrice. Neregularitatile acestui relief sunt insa neinsemnate in raport cu distantele la centrul Pamantului. Stiintele care au ca obiect de studiu Pamantul sau aplicarea cunostintelor despre Pamant in diferite domenii au necesitat asimilarea formei Pamantului cu cea a unui corp geometric regulat pentru calcularea elementelor acestuia.
Ca un prim pas in directia asimilarii reliefului Pamantului la o forma geometrica regulata, s-a imaginat ca suprafata sa se confunda cu nivelul mediu al oceanelor prelungit pe sub continente si invelind intreg globul terestru (fig. 1-1) si s-a denumit aceasta suprafata fictiva geoid. Geoidul este obiectul de studiu al geodeziei. Suprafata geoidului este normala in orice punct al ei la verticala locului si constituie nivelul de referinta fata de care se exprima altitudinile punctelor de pe suprafata terestra; de aceea, geoidul se mai defineste ca fiind suprafata de nivel de altitudine zero. Pozitia unui punct de pe suprafata Pamantului deci, in raport cu geoidul, se determina prin proiectia punctului pe suprafata de nivel a geoidului si altitudinea lui fata de aceasta suprafata. Geoidul se obtine prin determinarea verticalei locului in diferite puncte ale globului terestru, fata de care suprafata geoidului se considera normala si prin stabilirea nivelului mediu al marii, acolo unde aceasta operatiune este posibila. Observatiile geodeziei au relevat insa faptul ca directia verticalei locului, ca si intensitatea campului gravitational, nu variaza regulat pe suprafata Pamantului, datorita repartitiei neuniforme a densitatii maselor din constitutia planetei, atat din compozitia scoartei terestre, cat si in profunzime. Acest fapt face ca geoidul sa nu prezinte o suprafata geometrica regulata; in aceste conditii, determinarea marimilor unghiulare si a distantelor intre diferite puncte terestre reprezentate pe geoid ar implica anumite dificultati, ca urmare a faptului ca geoidul nu se poate supune unor relatii geometrice precise.
Studiul atent al geoidului conduce la concluzia ca acesta se apropie foarte mult de o sfera, care prezinta o oarecare bombare la ecuator si o usoara turtire la poli. In cadrul stiintelor aplicate, din care face parte si navigatia, intr-o prima aproximatie, Pamantul se considera de forma unei sfere; cand calculele sau operatiunile de efectuat impun o mai mare precizie, cum este cazul in geodezie, astronomie sau hidrografie, intr-o a doua aproximatie, Pamantul se considera de forma unui elipsoid de revolutie, denumit elipsoid terestru.
Daca geoidul se inscrie intr-un elipsoid se constata ca aceste corpuri sunt foarte apropiate, diferentele de nivel masurate pe verticala locului putand fi practic considerate ca neglijabile (nu depasesc 150 m). In concluzie, elipsoidul este corpul geometric regulat cel mai apropiat de geoid. Elipsoidul de revolutie reprezentand elipsoidul terestru se obtine prin ...
ANDOYER H. - "COURS DASTRONOMIE", A. HERMANN ET FILS, PARIS 1911
ANGHELESCU G. , POPA C. , GROSU G. - "CINEMATICA NAVALA", EDITURA MILITARA, BUCURESTI 1984
ARMSTRONG RICHARD - "THE DISCOVERERS", TIME LIFE SCIENCE LIBRARY, NEW YORK, 1966
BAILLAUD B. - "COURS DASTRONOMIE", GAUTHIER - VILLARS ET FILS, PARIS 1896
BALABAN I. GHEORGHE - "TRATAT DE NAVIGATIE MARITIMA", ED. A 2 - A, EDITURA SPORT - TURISM, BUCURESTI 1981
BENNET G. GEORGE - "THE COMPLETE ON - BOARD CELESTIAL NAVIGATION", MC. GRAW HILL, ISBN 0 - 07 - 007110 - 1
B. HOFMANN - WELLENHOF, H. LICHTENEGGER, J. COLLINS - "GPS THEORY AND PRACTICE", SECOND EDITION, SPRINGER VERLAG, WIEN NEW YORK, 1993
BOWDITCH NATHANIEL, LL. D. - "THE AMERICAN PRACTICAL NAVIGATOR", 1995 EDITION, EDITED AND PUBLISHED BY THE NATIONAL IMAGERY AND MAPPING AGENCY
BUHANOVSCHI I. L. - "ERORI DE NAVIGATIE", EDITURA MARINEI MILITARE, TIPOGRAFIA C. F. M. M. , CONSTANTA 1960
COJOCARU STELIAN - "BAZELE NAVIGATIEI, NAVIGATIA ESTIMATA SI COSTIERA", NOTE DE CURS, EDITURA ACADEMIEI NAVALE "MIRCEA CEL BATRAN", CONSTANTA 1999
DICK R. WOLFGANG, RICHTER BERND - "INTERNATIONAL EARTH ROTATION SERVICE ANNUAL REPORT 2000", FRANKFURT AM MAIN, 2001, ISBN 3 - 89888 - 862 - 2
DEBOVEANU MARIN - "TRATAT DE MANEVRA NAVEI", VOL. I SI II, EDITURA LUMINA LEX, BUCURESTI 1999, 2000
GHEORGHITA V. SANDEL - "MANUAL DE OCEANOGRAFIE SI METEOROLOGIE PENTRU INVATAMANTUL SUPERIOR DE MARINA", EDITURA ADCO, ISBN 973 - 85234 - 5 - 1, CONSTANTA 2003
LARKIN J. FRANK - "BASIC COASTAL NAVIGATION"
NEGUT A. LIVIU - "METEOROLOGIE MARITIMA", EDITURA SPORT - TURISM, BUCURESTI, 1981
POPA I. CONSTANTIN, COJOCARU STELIAN - "BAZELE HIDROGRAFIEI", NOTE DE CURS, EDITURA ACADEMIEI NAVALE "MIRCEA CEL BATRAN", CONSTANTA 1995
SCURTU GHEORGHE - "ASIGURAREA HIDROGRAFICA A NAVIGATIEI MARITIME", EDITURA MILITARA A MINISTERULUI FORTELOR ARMATE ALE RPR, BUCURESTI 1963
SELARIU OCTAVIAN - "ELEMENTE DE METEOROLOGIE SI HIDROLOGIE MARITIMA", EDITURA TIPOFIN, CONSTANTA 1997
WILFORD JOHN NOBLE - "THE MAPMAKERS", CHAPTER 9, NEW YORK, 1981
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
