Avand in vedere ca pe timpul activitatilor pe marile si oceanele lumii se pot intampla diverse accidente care pun in pericol viata navigatorilor, s a simtit nevoia elaborarii unor prevederi care sa reglementeze pe plan mondial ocrotirea vietii omenesti pe mare.
Astfel, de-a lungul timpului, s-au organizat de catre tarile posesoare de flote navale, diferite intruniri si conferinte, mai ales de la catastrofa pachebotului Titanic, in urma carora s-au elaborat o serie de conventii si documente legislative prin ale caror prevederi si aplicabilitate s-a urmarit reglementarea salvarii si ridicarea posibilitatilor de supravietuire in caz de sinistru maritim.
Problema securitatii pe mare este desigur la fel de veche ca si istoria comertului maritim insusi si isi trage originea din vremea cand s-a descoperit necesitatea si utilitatea folosirii navei ca mijloc de transport si s-a simtit nevoia de a imbunatati posibilitatile de infruntare a nenumaratelor pericole legate de calatoria pe mare.
Deoarece distantele de parcurs s-au marit, iar marfurile de transport au crescut in volum, s-a simtit nevoia de a construi nave noi, mai mari, dotate cu echipament tot mai modern si mai complicat. Dar aceasta nu a diminuat riscurile din transporturile maritime ci din contra, cu cat omul inainta tot mai mult in traversarea marilor si oceanelor, cu atat mai amenintatoare si mai imprevizibile deveneau fortele marii intalnite in voiaje si cu atat mai complexe trebuiau sa devina navele si echipamentul lor.
Pe aceste nave tot mai mari, omul trebuie sa se confrunte permanent atat cu fortele naturii pe mare cat si cu cerintele impuse de echipamentul complex si sofisticat asupra psihologiei, cunostintelor si deprinderilor sale proprii.
Mai mult decat atat, cu cat a crescut volumul comertului dintre state, iar transportul maritim a devenit o artera indispensabila a comertului international, cu atat a crescut si numarul navelor care traverseaza marile intr-o uluitoare varietate de tipuri si marimi, transportand cantitati si tipuri sporite de marfa. Aceasta a facut sa creasca importanta masurilor de securitate impuse pe mare la combaterea sinistrelor navale.
Securitatea vietii omenesti pe mare se bazeaza, in primul rand, pe mentinerea vitalitatii navei si numai dupa aceea pe posibilitatea folosirii unor mijloace de salvare.
Fiecare persoana imbarcata trebuie sa depuna toate eforturile posibile pentru salvarea navei de la naufragiu, constienta fiind, ca gradul de securitate al vietii sale este mai mare pe nava, chiar daca aceasta a ramas fara propulsie, este avariata sau esuata, si ca viata sa este intr-un pericol mai mare daca nava se scufunda.
Sinistrele navale reprezinta accidentele navale de orice tip care pun in pericol siguranta navigatiei si a echipajului.
Sinistrele se pot clasifica in: 1. sinistre costiere care se produc in aproprierea coastei, unde pentru acordarea ajutorului se poate interveni cu: nave, aeronave, helicoptere si servicii cu baza la uscat.
2. sinistre ...
CORDEA VICTOR - "INSTRUCTIUNI CONFORM CONVENTIEI INTERNATIONALE PENTRU OCROTIREA VIETII OMENESTI PE MARE" DIN 1974
TEODORU VOCTOR - "CAUTARE SI SALVARE", CPPMC,1986
LEWIS J. H. - "LIFE SAVING APPLIANCE MANUAL", LONDRA, 1976
DIA TINEL DANIEL - "SUPRAVIETUIREA PE MARE" - EDITURA ACADEMIEI NAVALE MIRCEA CEL BATRIN, 2003
MARALOI CONSTANTIN - "MANEVRA NAVEI IN CONDITII SPECIALE" - EX PONTO, 2003
"CONVENTIA INTERNATIONALA PENTRU OCROTIREA VIETII UMANE PE MARE", (SOLAS), LONDRA, 1974
"MERCHANT SHIP SEARCH AND RESCUE MANUAL", (MERSAR), LONDRA, 1993
"INTERNATIONAL AERONAUTICAL AND MARITIME SEARCH AND RESCUE MANUAL (IAMSAR), VOL I, II, III", LONDRA, ASHFORD PRESS, 1998
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
