Zborul este cel mai vechi si cel mai frumos vis al omenirii, dar acesta, nu de putine ori, s-a transformat intr-un cosmar deoarece nu a intarziat sa faca si victime. Primele au fost chiar in randul pionierilor aviatiei, in unele cazuri, accidentele fiind soldate cu moartea lor.
Problema existentei la bord a unor sisteme de salvare a pilotului a aparut, asa cum am vazut, odata cu primele aparate de zbor.
In conditiile in care dezvoltarea aviatiei s-a materializat prin cresterea posibilitatilor de zbor si a numarului de aeronave, sistemele de salvare sunt absolut necesare deoarece a crescut si numarul evenimentelor de zbor.
Daca la primele aparate de zbor (baloane, avioane de mica viteza) era suficienta parasuta, astazi, cand vitezele de zbor depasesc de cateva ori viteza sunetului, este nevoie de sisteme de salvare mult mai complexe.
Cele mai mari probleme, in domeniul sistemelor de salvare, apar la avioanele de lupta supersonice. Aici, vitezele sunt foarte mari si timpul de salvare se reduce extrem de mult. Din aceasta cauza, pilotul poate fi supus la solicitari fizice foarte mari care sa-i provoace o serie de traumatisme mai mult sau mai putin grave. Sistemele de salvare de pe acest tip de aeronave trebuie sa raspunda prompt si eficient pentru ca salvarea sa se execute in conditii bune. Modalitatea de salvare aleasa, probata in timp si dovedita ca eficienta a fost salvarea prin catapultare.
In aceasta lucrare voi trata problema salvarii pilotului prin catapultare din avioanele supersonice moderne.
Sistemele de salvare prin catapultare au fost imbunatatite permanent si adaptate tipului de aeronava, functie de caracteristicile acesteia, dar a trebuit sa se tina cont permanent de factorul uman si de limitele rezistentei lui fizice la diferite solicitari.
Un sistem de salvare este considerat performant daca reuseste sa salveze pilotul din cat mai multe si mai variate evolutii ale avionului fara, insa, a depasi limitele rezistentei corpului uman.
Salvarea pilotului trebuie sa se realizeze fara afectarea integritatii corporale a acestuia, cu cat mai putine si recuperabile efecte negative.
1. 1 Evolutia sistemelor de salvare Pentru a putea vorbi despre evolutia sistemelor de salvare trebuie sa avem in vedere cel mai important dispozitiv de salvare in situatii deosebite, si anume parasuta.
Parasuta a fost prima data imaginata de Leonardo da Vinci.
In manuscrisele sale din 1495 se afla o schita a unei parasute sub forma unei piramide cu suspantele legate in cele patru colturi.
Fig. 1 Parasuta imaginata de Leonardo Da Vinci.
Denumirea de parasuta a fost data de fizicianul francez Sebastian Lenormand care a facut primele studii pentru realizarea unui mijloc prin care sa se poata cobori cu o viteza nepericuloasa. Acesta reuseste, la 26 decembrie 1783, sa coboare de pe turnul observatorului astronomic din Montpellier cu o parasuta conica.
Andre-Jacquer Garnerin, in ziua de 22 octombrie 1797, a fost primul om care a avut curajul sa sara dintr-un balon de la ...
COMAN M. - "SALVAREA PRIN CATAPULTARE A PILOTILOR DIN AVIATIA MILITARA ROMANA 1995" - BUCURESTI, INSTITUTUL DE MEDICINA AERONAUTICA, 1995
CONSTANTIN GHE. - "INSTALATII PENTRU ARMAMENTUL DE AVIATIE" - VOL. 1 SI 2, BUCURESTI, ACADEMIA MILITARA, 1986
NUTU V. , PUSCASU P. , CONSTANTIN G. - "BAZELE CONSTRUCTIEI SISTEMELOR DE ARMAMENT DE AVIATIE" - BUCURESTI, ACADEMIA MILITARA, 1994
POPA M. - "SALVAREA PRIN CATAPULTARE - ASPECTE SEMNIFICATIVE IN PERIOADA 1990 - 1995", BUCURESTI, INSTITUTUL DE MEDICINA AERONAUTICA
"DESCRIERE TEHNICA ARMAMENT - SCAUNUL DE CATAPULTARE MK RU 10 J"
"SCAUNUL DE CATAPULTARE K - 36 DM II"
ARMED FORCES JOURNAL/DECEMBER 1999/HIGH SPEED EJECTION
"MANUAL DE PILOTAJ PENTRU AVIONUL MIG - 29"
SHOWCASE. NETINS. NET. / WEB/ HERKER/ EJECTION/ PHSICS. HTML
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
