Nava este un ansamblu de elemente constructive, capabil sa pluteasca si sa se deplaseze pe apa in scopul efectuarii unui lucru util.
Pentru ca nava sa poata indeplini in conditii optime scopul pentru care a fost construita, trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte: sa aiba calitatile specifice unei singure deplasari in conditii de continua variatie si influenta asupra navei a celor doua medii: APA si AERUL.
De asigurarea rezistenta mecanice se ocupa ramura stiintei navale denumita Constructia navei, iar de calitatile nautice se ocupa Teoria navei.
Cunoasterea legilor elaborate de teoria navei are o importanta deosebita pentru proiectant si constructor si importanta capitala pentru cei ce exploateaza si manevreaza nava, deoarece acestora le da posibilitatea de a anticipa modul de comportare a navei in diverse conditii de exploatare, sub actiunea fortelor ce actioneaza asupra ei si de a lua masurile de prevenire a situatiilor care pot deveni, la un moment dat, dificile sau periculoase pentru nava.
1. Geometria navei Pentru a aprecia calitatile nautice si manevriere ale navei trebuie sa se studieze forma acesteia, pe baza urmatorilor perametrii de constructie.
Planul de forme concretizarea grafica a formelor navei.
El se foloseste la efectuarea calculelor necesare in procesul de proiectare a navei, dar si in timpul exploatarii navei, la reparatiile ce se executa la corp, la andocarea navei etc.
Planul de forme cuprinde proiectia celor trei plane ortogonale a sectiunilor efectuate prin corpul navei: planul diametral (PD) planul vertical longitudinal care imparte in doua parti simetrice; planul de baza (PB) planul orizontal care trece prin partea inferioara a carlingii centrale; planul cuplului maestru ( () planul vertical transversal (PT) care trece prin jumatatea lungimii navei (L/2) imparte nava in doua jumatati diferite: jumatatea prova si jumatatea pupa.
Vericale se numesc sectiunile paralele cu planul diametral. Se fac 2 la 5 astfel de sectiuni. Intersectia planului diametral cu corpul navei da forma etravei, a chilei, etamboului si liniei puntii.
Planuri de plutire se numesc sectiunile paralele cu planul de baza, iar intersectiile acestor planuri cu suprafata corpului navei se numesc linii de plutire.
Se fac 4 la 10 linii de plutire.
Cuple se numesc sectiunile paralele cu planul maestru.
Numerotarea sectiunilor care definesc coastele navei se face de la pupa spre prova.
La unele nave militare, numaratoarea se face de la prova spre pupa.
Se fac 21 de cuple.
Longitudinalul planului de forme, in care cuplele (coastele) navei apar in adevaratele lor forme si marimi, se obtine proiectand toate sectiunile pe planul cuplului maestru.
Orizontalul planului de forme, in care planurile de plutire apar in adevaratele lor forme si marimi, se obtine proiectand planurile de plutire, planurile verticale si cuplele, pe planul orizontal.
Linia de plutire (WL) este determinata de intersectia suprafetei carenei cu planul plutirii. Aria limitata de ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.