Istoria dezvoltarii civilizatiei aduce dovezi certe care demonstreaza ca navigatia a fost una dintre cele mai vechi indeletniciri ale omului. Inceputul navigatiei s-a produs cu cateva sute de mii de ani in urma, cand unul dintre stramosii nostri, pentru a scapa fie de primejdia animalelor salbatice, fie de calamitatile naturii, fie pentru a-si gasi un loc in care sa se poata hrani, a incalecat pe un bustean si a fost purtat de apele raului sau, si mai departe in largul marii de catre curentii marini. Acest act de curaj si poate, in acelasi timp, de curiozitate pentru el a constituit primul pas in descoperirea unei noi activitati care avea sa devina, ceea ce numim noi astazi, navigatia.
Dezvoltarea acestei activitati, incepand de la busteanul de lemn scobit pana la nava moderna din zilele noastre, a reprezentat si reprezinta mijlocul de comunicare intre oameni, un mijloc de schimburi sau modalitatea de a descoperi si a cuceri pamanturi noi.
Evolutia navigatiei a fost lenta si calea maritima a fost intotdeauna plina de primejdii iar omul care-si desfasoara activitatea pe nava este lipsit de avantajele celui care isi desfasoara activitatea pe uscat.
Dar, cu toate aceste riscuri si privatiuni, marea l-a atras pe om, iar omul a cautat sa o infrunte si sa o supuna. Se poate spune ca navele actuale, dotate cu echipamente de inalt nivel tehnic si care ofera un confort sporit, reprezinta o concentrare colectiva, in scopul efectuarii transportului maritim in deplina siguranta pentru om, nava si marfa aflata la bord.
In cadrul activitatii complexe specifice a transporturilor maritime, un loc de seama il ocupa semnarea contractului, modul de amplasare al marfii la bord, astfel incat expeditia maritima sa se desfasoare in deplina siguranta, marfa sa nu se deplaseze si sa nu pericliteze stabilitatea navei, in orice fel de conditii meteorologice si de starea marii. Apoi, marfa sa fie predata la destinatie asa cum a fost incarcata.
Navele maritime au marcat o continua perfectionare si modernizare in pas cu dezvoltarea tehnicii, iar transportul marfurilor pe mare a inregistrat o crestere an de an.
Insa operatiunile de incarcare si descarcare a marfurilor generale la nave au ramas pentru o perioada indelungata aproape neschimbate: marfa este ridicata de pe cheu, bucata cu bucata, este trecuta peste copastie si coborata in magaziile navei unde este stivuita de catre docheri. In timpul acestor manipulari destul de lente, in functie de natura marfii si de ambalaj, se inregistreaza avarii care duc de cele mai multe ori la micsorarea valorii produsului transportat.
Avantul economic inregistrat de societatea umana in ultima perioada a implicat o crestere fara precedent a comertului mondial, a traficului de materii prime de baza necesare industriei si agriculturii cat si a schimburilor de produse finite industriale sau alimentare.
Participarea activa la diviziunea mondiala a muncii a impulsionat schimburile de valori materiale dintre tarile aflate in diverse zone ...
GHEORGHE CARAIANI, MIHAI SERESCU - "TRANSPORTURILE MARITIME"
GHEORGHE DRAGOMIR, GRIGORE PAUN - "TRANSPORT MARITIM"
ANTON BEZIRIS, MIRCEA TEODOR, GAVRILA RICAN - "TEORIA SI TEHNICA TRANSPORTULUI MARITIM"
VALENTIN STAN - "TRATAT DE TRANSPORT MARITIM"
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
