Rolul semnelor de punctuație

Cratima[-] :

- Leaga cuvinte diferite ce formeaza silabe comune, prin elidarea unor vocale sau nu: te-au vazut.

- imperative si gerunzii cu pronumele reflexiv sau personal postpus (du-te!, ducandu-se, ducandu-le).

- Separa elementele formei inversate a perfectului compus: ,,venit-ai"

- adjective posesive postpuse substantivului, in expresii de tipul maica-sa, taica-su.

- Marcheaza o schimbare de topica (de ex. postpunerea pronumelui in raport cu verbul : Huleste-le!), efectul expresiv fiind acela al mutarii atentiei asupra verbului si constituirea ad hoc a unei aliteratii.

- elemente componente nesudate ale unui cuvant compus: caine-lup, dus-intors.

In poezie, are rolul de a pastra masura versului prin reducerea numarului de silabe-elidarea unui sunet- (necesitati prozodice) si de a marca rostirea legata a doua cuvinte. Ca figuri de stil fonetice, intra in categoria sinerezei (transformarea unui hiat in diftong: de-abia), a sinalepsei ( reducerea unui diftong la o singura vocala: d-abia), a aferezei ( suprimarea unui sunet initial: nalt), a apocopei (suprimarea unui sunet final: pan' sa).

Virgula [,]

- izoleaza o propozitie incidenta, cu rol explicativ :"Am fost, ii zise, aci de fata"

- izoleaza un vocativ sau o structura in vocativ de restul enuntului :" Stihuri, acum, porniti, va scuturati"( T.Arghezi , Epigraf)

- marcheaza coordonarea prin juxtapunere a doua propozitii principale

- coordoneaza termenii unei repetitii: ,,lume, lume", cu rol de accentuare a ideii poetice.

- marcheaza pauza impusa in rostire de inversiunea topicii din sintagma pe care o preceda: "Copaci roscati, cu freamate s-au despuiat.."

- separa pronumele in vocativ de o apozitie dezvoltata: ,,Tu, monstru al fierbintelui Egipt..."

- coordoneaza termenii unei enumeratii, creand impresia unei acumulari.

Punctul [ . ] marcheaza sfarsitul unei comunicari enuntiative.

Semnul intrebarii [?] marcheaza sfarsitul unei comunicari interogative, semnaleaza intonatia specifica. Prezenta in textul literar poate exprima dilema, incertitudine, cautare febrila...

Semnul exclamarii [!]

- in propozitie, izoleaza vocative si interjectii, inlocuind virgula, cand subiectul vorbitor nuanteaza o atitudine imperativa, exclamativa, optativa, marcand intonatia.

- in fraza, marcheaza sfarsitul unei comunicari imperative, exclamative,optative, marcand intonatia. In textul literar, induce ideea dorintei, a atitudinii marcate de patos, de elan vitalist (in poezia modernista, la L.Blaga, T.Arghezi etc).

Punctele de suspensie [. . . ]

- marcheaza intreruperea comunicarii (motivatiile subiectului vorbitor sunt multiple: considera ca destinatarul subintelege ceea ce urmeaza; un moment de surpriza sau soc emotional, avand ca efect instaurarea tacerii semnificative; o pauza psihologica, intentionata, a vorbitorului, dupa care urmeaza un cuvant neasteptat, care poate avea nuanta ironica).

- In textul literar, reprezinta un semn grafic, dar si de tonalitate, care marcheaza discursul fragmentar, de tip reflexiv/ meditativ, semnificand interiorizarea trairilor sau a gandurilor.

Ghilimelele [" "], [<< >>]

- in propozitii incadreaza nume de institutii, intreprinderi, titluri de publicatii

etc. sau incadreaza un cuvant ori o sintagma carora subiectul vorbitor le evidentiaza sensul ironic prin intonatie, acestea urmand sa fie intelese cu sensul lor antinomic ( antifraza).

- in fraza sau in text marcheaza grafic citarea cuvintelor altcuiva in propriul discurs

cel de-al doilea tip de ghilimele, cunoscute si sub numele de ghilimele

frantuzesti, este intrebuintat in cazul folosirii unui citat in interiorul primului citat.

Parantezele (-), [-], / /sunt rotunde, patrate, sub forma de bare paralele si izoleaza o explicatie: cuvinte, propozitii, cuvinte adaugate de o alta persoana decat autorul sau fraze incidente.

Punctul si virgula [;] coordoneaza doua propozitii, intr-o fraza in care se reia ideea unei principale anterioare sau explicative (cauzale ori apozitive). Separa, in fraza, propozitii independente sintactic, dar care semantic sunt suficient de apropiate pentru a forma un intreg. Legatura semantica este data, de obicei, de prezenta unui motiv central.

Doua puncte [:] in propozitii, intr-oduce o enumeratie care explica cuvantul precedent semnului.

-in fraza, introduce o propozitie explicativa, apozitiva, cauzala sau chiar

principala.

-in text, marcheaza trecerea de la la vorbirea indirecta la vorbirea directa.

Linia de pauza [-] se utilizeaza in interiorul propozitiei sau al frazei pentru a delimita cuvintele, constructiile incidente, apozitiile, sau pentru a marca lipsa predicatului sau verbului copulativ.

- Semnaleaza o completare in discursul poetic, introduce o explicatie sau prezinta o circumstanta, plasand accentul asupra acestui enunt: " Iubesti - cand simtiri se desteapta...." (L. Blaga, Iubire), "O! Sufletul - curatul argint de-odinioara" (Al. Macedonski, Pe balta clara)

- Izoleaza o propozitie incidenta care marcheaza planul vorbirii indirecte, al reflexivitatii limbajului : ,,I-auzi corbii" - mi-am zis singur...si-am oftat" (G.Bacovia).

- Poate concura la crearea unei muzicalitati aparte a textului, prin sugestia unui anumit tempo ("Si norii albi - si crinii suavi - si balta clara/ Si sufletul - curatul argint de-odinioara...").

- Separa planuri lirice ( aproape-departe, celest-terestru, prezent-trecut etc).

- Este marca unei tensiuni lirice deosebite, cand este plasata dupa un enunt cu caracter confesiv , inducand cititorului constiinta gravitatii marturisirii: