CAPITOLUL-I
GENERALITATI
1.1. CE ESTE TEHNOLOGIA FARMACEUTICA? CARE SUNT OBIECTIVELE ACESTEI STIINTE?
Tehnologia farmaceutica este stiinta care studiaza aspectele teoretice si practice (proprietati fizico-chimice, formulare, biodisponibilitate, operatii tehnologice generale si specifice, forme farmaceutice etc.), importante pentru realizarea medicamentelor cat si alte aspecte legate de evaluarea biofarmaceutica a acestora, conservare, depozitare si eliberare.
Denumirea de tehnologie farmaceutica a fost adoptata recent si este strans legata de dezvoltarea tehnologiei de obtinere a medicamentului in urma dezvoltarii industriei farmaceutice.
Alte denumiri mai vechi utilizate pentru aceasta disciplina sunt: Tehnica farmaceutica, Farmacotehnica, Tehnologia formelor farmaceutice toate acestea inlocuiesc vechea denumire de Farmacie galenica, denumire data in cinstea medicului farmacist Claudius Galenus considerat parintele farmaciei.
Propedeutica este stiinta care studiaza elementele de baza pregatitoare pentru un anumit domeniu (pentru o anumita stiinta).
Denumirea de farmacie provine din cuvantul grec (?apuako) pharmacon care inseamna: - medicament, leac, remediu.
Obiectivul principal a acestei stiinte (tehnologie farmaceutica) este obtinerea pentru fiecare substanta medicamentoasa a celei mai adaptate prezentari, rezultand diferite forme farmaceutice (in functie de scopul urmarit si de alte aspecte legate de substanta medicamentoasa) ca de exemplu: solutii, emulsii, suspensii, comprimate, capsule, drajeuri etc.
Pentru obtinerea diferitelor forme farmaceutice este nevoie ca substanta medicamentoasa sa fie asociata cu alte componente inerte chimic si farmacologic, numite substante auxiliare (solventi, vehicule, excipienti), aceasta asociere urmarind cateva aspecte foarte importante:
- obtinerea unor medicamente cu biodisponibilitate foarte buna, toleranta, stabilitate, cat si cu o conditionare eleganta.
Pentru realizarea acestor obiective este nevoie de un studiu in detaliu incepand de la formulare unde trebuie alese:
- forma cea mai indicata;
- structura chimica potrivita;
- excipientii de prima alegere;
- cat si o conditionare corespunzatoare.
Dupa o formulare bine chibzuita, desigur foarte important este procesul tehnologic cat si posibilitatile de control in diferitele faze intermediare, respectiv a produsului final.
Un accent corespunzator pe toate aceste aspecte conduce la obtinerea unor produse de calitate, stabile, si cu posibilitati de control al calitatii cat mai exact si prin metode simple.
In realizarea acestor deziderat un rol de prima importanta il are farmacistul, acesta fiind pionul principal in echipa de specialisti (medici, biologi, chimisti, ingineri) care colaboreaza in obtinerea medicamentului.
Pentru a ne crea o imagine despre investitiile in acest domeniu amintesc ceea ce a afirmat profesorul Stanescu Victor : "Conceperea unui medicament nou este un proces laborios, care dureaza 8-10 ani. Din 7.500 substante sintetizate sau izolate una singura devine medicament. Din acesti ani, cercetarile cu caracter farmaceutic (galenic) se intind pe o perioada de 5-6 ani".
1.2. EVOLUTIA FARMACIEI DE-A LUNGUL ANILOR
Interesul pentru tratarea diferitelor afectiuni este cunoscut din cele mai vechi timpuri.
Strans legat de persoanele care exercitau rolul de vindecatori, se poate imparti intervalul cuprins intre protoistoria omenirii si epoca contemporana in 4 perioade.
1.2.1. Perioada religioasa
In aceasta perioada intrebuintarea remediilor cu scop curativ intra in preocuparea preotilor, exercitarea acestei indeletniciri bazandu-se pe empirism neavand o baza stiintifica. Din aceasta perioada avem urmatoarele documente scrise in care sunt prezentate diferite remedii de origine vegetala, minerala sau animala si anume:
- farmacopeea chineza PEN-TSAO;
- papirusul EBERS - considerat farmacopeea egipteana;
- farmacopeea din "Sumer" - sfarsitul mileniului III, descoperita in Babilon care contine diferite retete medicale utilizate de prima civilizatie postdiluviana, civilizatia sumeriana.
- Codul lui Hammurabi (? 2000 i. Hristos) contine de asemenea Rp. medicale.
1.2.2. Perioada filozofica
Perioada filosofica este intervalul de timp cuprins intre anul 1000 inainte de Hristos si pana la ? 700 d.Hr., perioada dominata de personalitati deosebite, indeosebi greci si romani.
Din aceasta perioada pot fi amintiti marii ganditori ca Pericle, Platon, Socrate, Aristotel (jumatatea mileniului I i.H.) care pe langa probleme filosofice, in discursurile lor publice, emit invataturi despre plante, notiuni de fiziologie etc.
In practica medicala empirica era cuprins si actul farmaceutic, iar persoanele care aveau aceasta indeletnicire se numeau ,,Pharmacopolai".
Tot in aceasta perioada apare o noua categorie de persoane implicate in tamaduirea suferintelor si anume ,,Rizotomii", in intelesul modern ,,taietori de radacini", ei nereprezentand o categorie de specialisti, ci vraci responsabili de obtinerea drogurilor vegetale.
Medicii farmacisti aveau cabinete si se numeau ,,iatroi", iar in aceste cabinete spatiile in care se depozitau medicamentele se numeau ,,apothiki", cuvant din care deriva cuvantul Apotheke (farmacie).
Din aceasta perioada se remarca in mod deosebit Hipocrate (460-375 i.H), medic grec nascut in insula Kos si fiind considerat parintele medicinei. Lucrarile sale au fost stranse intr-un volum numit ,,Corpus Hippocraticum", care cuprindea aproape 300 medicamente. Tot de la Hipocrate avem ,,Juramantul lui Hipocrate", juramant rostit si azi de medici si farmacisti si cuprinde elementele esentiale de etica si deontologie obligatorii practicarii profesiei.
Cel mai mare medic farmacist al antichitatii a fost CLAUDIUS GALENUS (130-210 d.H.), nascut la Pergam in Asia Mare dar emigrand la Roma, ajunge medic al Cesarului Marc Aurelius.
Galenus este considerat parintele farmaciei si pune bazele prepararii medicamentelor, scriind peste 500 de lucrari de medicina in care sunt prezentate detalii privind compozitia, prepararea si conservarea medicamentelor.
1.2.3. Perioada experimentala
Perioada experimentala cuprinde intervalul de timp aproximativ intre anul 700 d.Hr. si secolul al XVIII-lea, cand a avut loc o adevarata explozie stiintifica in toate domeniile. Dupa caderea Imperiului Roman de Apus, Europa a fost afectata de invazia popoarelor migratoare. Imperiul Roman de Rasarit cu capitala la Bizant are cu totul o alta evolutie, reusind sa persiste inca o 1000 de ani pana in secolul al XV-lea, cand cade sub dominatia islamului. In aceasta perioada grea pentru Europa (evul mediu) rasaritul ofera un climat corespunzator dezvoltarii stiintifice. Astfel, apar alchimistii (savanti arabi) care au cateva rezultate concrete in domeniul farmaciei, si anume:
- inventarea distilatorului;
- izolarea alcoolului etilic etc.
Tot in aceasta zona (Asia mica) este infiintata prima farmacie publica din lume si anume in Bagdad, in anul 754 d.Hr.
Cea mai importanta personalitate din aceasta perioada a fost AVICENNA, medic si farmacist arab (980-1037 d.Hr.), de la care a ramas un tratat de medicina ,,CANON", utilizat timp de 300 de ani ca indreptar, continand detalii legate de activitatea medico-farmaceutica a vremii.
In urma cruciadelor are loc o patrundere in Europa a multor achizitii stiintifice orientale, in toate domeniile si desigur si in domeniul farmaceutic.
BALOESCU C., ELENA CUREA: Controlul medicamentului, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
BAN l., Curs de Tehnica farmaceutica, Litografia l.M.F. Cluj-Napoca, 1982.
DOBRESCU D., CRISTEA E., CICOTTI A., COGNIET E.: Asocierea medicamentelor - Incompatibilitati farmacodinamice, Editura Medicala Bucuresti, 1971.
Dusa Silvia, Mitroi Brandusa, Chimie Analitica cantitativa - ghid, University Press, Targu-Mures, 2006
GRECU l., ELENA CUREA: Stabilitatea medicamentelor, Editura Medicala Bucuresti, 1994.
GRECU l., SANDULESCU R., Echivalenta medicamentelor, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985.
IONESCU STOIAN P., CIOCANELEA V., ADAM L, BAN L, RUB-SAIDAC AURELIA, GEORGESCU ELENA, SAVOPOL E.: Tehnica Farmaceutica, Editura II. Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974.
IONESCU STOIAN P., CIOCANELEA V., ADAM L., BAN l., RUB-SAIDAC A., GEORGESCU ELENA: Tehnica farmaceutica, Editia II, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1974.
LEUCUTA S.: Tehnologia formelor farmaceutice, Editura Dacia Cluj-Napoca, 1995.
LEUCUTA S.: Tehnologie farmaceutica industriala, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
POPOVICI ADRIANA SI BAN IOAN, Tehnologie farmaceutica, Editura Tipour Targu-Mures, 2004.
SIPOS EMESE, CIURBA ADRIANA, Tehnologie farmaceutica pentru Asistenti de farmacie, 2003.
STANESCU V., Tehnica farmaceutica, Editura Medicala, Bucuresti, 1983.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
