Tartrul dentar este un complex organo-mineral, aderent de suprafeţele dentare naturale şi artificiale rezultat din mineralizarea plăcii bacteriene.
80/95% la adulţi;
35% între 9 – 14 ani
excepţional sub 9 ani
Hipocrat 460-374 î.e.n. – tartrul cauza gingivitelor
Tartrul supragingival - caracteristici
se depune la nivelul coroanei dentare, deasupra marginii gingivale, fiind vizibil în cavitatea orală;
depunerea se realizează mai întâi la nivel cervical, pentru ca mai apoi să acopere suprafeţe din ce în ce mai extinse;
depunerea poate fi la un singur dinte, pe un grup de dinţi, sau generalizată;
la început, are culoare alb-gălbuie, cu consistenţă redusă, este moale, grunjos şi se înlătură cu uşurinţă
în timp, consistenţa şi aderenţa tartrului cresc, iar culoarea tinde spre maroniu-negru, prin impregnare cu pigmenţi din alimente, băuturi, nicotină la fumători
Zonele predispuse depunerilor de tartru:
suprafaţa linguală a incisivilor inferiori, în dreptul orificiului canalului Wharton;
suprafaţa vestibulară a molarilor superiori în dreptul orificiului canalului Stenon;
suprafaţa ocluzală a dinţilor laterali, cu o igienă deficitară.
în cazuri extreme, tartrul poate forma o structură asemănătoare unei punţi întinse pe dinţi adiacenţi, sau poate acoperi feţele ocuzale ale dinţilor fără antagonişti funcţionali
Tartrul subgingival- caracteristici
este situat sub marginea gingivală, în şanţul gingival şi în pungile parodontale;
în pungile parodontale adânci, tartrul se fixează în profunzime, pe rădăcina dintelui;
are culoare maroniu închis spre negru;
este dens, foarte aderent şi greu de dislocat;
se evidenţiază cu ajutorul sondei parodontale.
Depunerea sărurilor minerale se face în general între 2-14 zile de la formarea plăcii bacteriene, prin nuclei de mineralizare pe faţa internă adiacentă dintelui, care ulterior confluează generând depozite tartrice.Viteza de precipitare a sărurilor este variabilă (0,10-0,15mg/zi) şi depinde de:
calitatea şi cantitatea secreţiei salivare, precum şi de variaţiile individuale ale fluxului salivar;
alinierea dinţilor pe arcadă;
mecanismele locale de autocurăţire;
gradul igienei orale;
obiceiurile alimentare;
pH-ul salivar crescut;
concentraţiile mari de ioni de calciu
şi fosfat în salivă;
concentraţiile mari ale proteinelor şi lipidelor bacteriene;
concentraţiile mari ale proteinelor şi ureei la nivelul glandei
submandibulare;
nivel-ul ridicat al lipidelor salivare.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.