Initierea în Retele de Calculatoare

Datele teoretice

1.1 Concepţia de reţea

Legarea calculatoarelor într-o reţea pentru a utiliza în comun informaţiile nu este un fenomen nou. Instituţiile guvernamentale şi companiile din orice domeniu de activitate din ţările dezvoltate fac acest lucru de mai multe decenii. Multe corporaţii şi firme au adoptat de peste 20 de ani lucrul în reţele.

O reţea de calculatoare reprezintă un mod de conectare a unor calculatoare individuale, astfel încât să poată folosi în comun anumite resurse. Aceste resurse includ componente de genul unităţilor de disc, fişiere (baze de date), imprimante şi echipamente de comunicaţie. În plus, reţeaua permite o interacţiune mai mare şi o comunicare mai bună între membrii reţelei, prin intermediul poştei electronice, bazelor de date şi a altor metode de utilizare în comun a informaţiilor de orice fel.

Calculatoarele conectate la reţea sunt denumite noduri.

Când nodurile aparţin aceleiaşi clădiri sau aceleiaşi organizaţii, reţeaua este locală (Local Area Network - LAN), de exemplu reţeaua unui liceu.

Dacă nodurile sunt dispersate pe o zonă mai extinsă, de exemplu pe suprafaţa unui judeţ sau a câtorva judeţe, la nivelul ţării sau pe întregul glob, reţeaua este pe plan extins (Wide Area Network - WAN). O astfel de reţea ar putea fi constituită, de exemplu, la nivel naţional, pentru toate instituţiile Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

1.2 Reţele client/server

Reţeaua de acest tip foloseşte un calculator separat (server), de regulă performant, care este calculator “central”, care lucrează cu toate fişierele şi efectuează serviciile de tipărire pentru mai mulţi utilizatori. Calculatorul oferă răspunsuri rapide clienţilor, asigură cea mai bună protecţie a datelor din reţea şi folosesc un sistem de operare avansat (de exemplu: Novell NetWare, Windows NT Server, IBM OS/2 LAN Server, etc.). O reţea poate avea mai multe servere. Clienţii din reţea sunt calculatoare conectate la server, puternice sau cu putere redusă, ca viteză de lucru, capacitate de memorie, etc.

1.3. Niveluri ale unei retele si tipuri de retele

Topologii de reţea - rezultă din modul de conectare a elementelor reţelei între ele. Ea determină şi traseul concret pe care circulă informaţia în reţea "de la A la B". Principalele tipuri de topologii pentru reţelele LAN sunt:

• topologia Bus (magistrală) - are o fiabilitate sporită şi o viteză mare de transmisie;

• topologia Ring (inel) - permite ca toate staţiile conectate să aibă drepturi şi funcţiuni egale;

• topologia Star (stea) - oferă o viteză mare de comunicaţie, aplicatii in timp real.

Fig. 1.1 Topologia de retea BUS.

Fig. 1.2 Topologia de retea STAR.

Fig. 1.3 Topologia de retea RING.

Fig. 1.4 Topologia de retea TREE.

După relaţiile funcţionale (Arhitectura de reţea):

Reţelele de calculatoare mai pot fi clasificate în funcţie de relaţiile funcţionale care există dintre elementele unei reţele ca de exemplu: Active Networking, Client-server şi Peer-to-peer (workgroup) architecure.

Tipuri de reţele:

Reţele personale (Personal Area Network) – este o reţea de calculatoare folosită pentru comunicarea dintre perifericile a unui calculator aflat in nemijlocită apropiere de altul. Unele exemple de dispozitive care sunt folosite in reţeaua de tip PAN sunt imprimante, aparate de fax, telefoane fixe, PDA(Personal Digital Assistant) sau scanere. Raza de acţiune a reţelelor PAN este aproximativ de la 6-9 metri. Reţelele PAN pot fi conectate cu magistrale USB şi FireWire. O reţea Wireless PAN se poate de creat cu urmatoarele tipuri de tehnologii aşa cum sunt IRDA şi Bluetooth.