Șuruburi și piulițe

2.1.1. Construcţia şuruburilor de fixare

Şuruburile de fixare sunt cele mai utilizate organe de asamblare fiind realizate într-o mare diversitate de forme şi dimensiuni. Profilul şi dimensiunile limită ale filetelor metrice ISO utilizate în România sunt prezentate în STAS 6564 şi 8164.

Formele şuruburilor de fixare depind de forma capului, forma tijei şi forma capului tijei. Din punct de vedere al preciziei de execuţie, şuruburile se execută în trei grade (clase) de execuţie: gradul A (execuţie precisă), gradul B (execuţie semiprecisă) şi gradul C (execuţie grosolană).

Forma capului şurubului, forma tijelor şuruburilor şi a vârfurilor acestora depinde de destinaţia şurubului, principalele forme fiind prezentate în fig. 2.11 şi 2.12. Se prezintă, în continuare, particularităţile şuruburilor executate de firmele specializate.

Şuruburile cu cap hexagonal (fig. 2.11, a…h) sunt cel mai frecvent utilizate deoarece necesită cel mai redus spaţiu pentru manevrare cu cheia fixă, la montare sau demontare. Suprafaţa de aşezare (scaunul de reazem), prevăzută sub capul şurubului (v.fig.2.11, a, d, e), este o suprafaţă tehnologică, dar reduce şi concentratorul de tensiuni reprezentat de trecerea de diametru de la tija şurubului la capul acestuia; la unele construcţii (fig. 2.11, b, c) nu se prevede scaunul de reazem. Tijele acestor şuruburi pot fi filetate pe o anumită lungime (fig.2.11,a, b, c, f, g, h), filetate până sub cap (fig. 2.11, d) sau pe toată lungimea (fig. 2.11, e). În cazul în care tija nefiletată a şurubului are diametrul mai mic decât al tijei filetate (fig. 2.11, c), se reduce concentratorul de tensiuni reprezentat de ieşirea filetului, iar tija şurubului devine mai elastică, deci şurubul rezistă mai bine la solicitări dinamice.

- Şuruburile de păsuire (fig. 2.11, f) au tija nefiletată mai mare decât tija filetată, aceste şuruburi fiind utilizate mai ales la transmiterea de sarcini transversale. Crestăturile executate pe suprafaţa frontală exetrioară a capului şurubului (fig. 2.11, g) permite o deformare a capului şurubului şi realizarea unei autoblocări a acestuia. Şuruburile cu guler (fig. 2.11, h) sunt utilizate la asamblarea pieselor executate din materiale moi (aluminiu, bronz, alamă etc.) deoarece suprafaţa mai mare de sprijin micşorează presiunea şi, implicit, deformaţia pieselor asamblate.

Fig. 2.11

- Şuruburile cu cap pătrat (fig. 2.12) asigură o suprafaţă de contact cu cheia mai mare decât şuruburile cu cap hexagonal fiind utilizate la montări şi demontări repetate asigurând o durabilitate ridicată. Pot fi cu tija filetată pe o anumită lungime (fig. 2.12, a), pe toată lungimea, cu cep cilindric (fig. 2.12, b), cu cap pătrat mic şi filetat pe toată lungimea (fig. 2.12, c) sau cu cap pătrat şi guler, filetat pe o anumită lungime (fig. 2.12, d).

Fig. 2.12

- Şuruburile cu cap triunghiular (fig.2.12, e) se utilizează în cazul unor spaţii reduse sau greu accesibile sau când se doreşte limitarea celor care au acces la asamblare.

- Şuruburile cu cap ciocan şi gât pătrat (fig. 2.12, f) se folosesc, de regulă, la strângerea pieselor pe mesele maşinilor unelte, în vederea prelucrării.

- Şuruburile cu cap bombat (semirotund) se utilizează atât pentru asamblări metalice cât şi pentru lemn. Pentru a evita rotirea şurubului la montarea piuliţei, şuruburile sunt prevăzute cu porţiuni profilate pătrat (fig. 2.12, g) sau cu nas (fig. 2.12, h).

- Şuruburile cu cap cilindric şi locaş hexagonal (fig. 2.13, a) se utilizează la dispozitive introducându-se în locaşuri executate în piesă; locaşul hexagonal interior se foloseşte pentru montarea sau demontarea şurubului cu ajutorul unor chei hexagonale sub formă de L.

Fig. 2.13

- Şuruburile cu cap cilindric (fig.2.13, b), cu cap bombat (fig.2.13, c), cu cap înecat (fig.2.13, d) sau cu cap semiînecat (fig.2.13, e) sunt cu locaşuri pentru şurubelniţă normală sau în cruce (fig. 2.13, f) şi sunt utilizate pentru forţe de strângere mici şi un aspect plăcut al asamblării;