Contracepția

Mijloacele medicale contraceptive de prevenire a unor sarcini nedorite/neplanificate au cunoscut începând cu anul 1950 o răspândire explozivă atât în rândul populaţiei non-creştine cât şi în rândul populaţiei creştine, prin aceasta terminându-se o lungă perioadă istorică de evitare/de non-utilizare/de utilizare ascunsă a contracepţiei de către populaţia creştină, actualmente pe baza unor consideraţiuni pragmatice şi/sau biblice mulţi creştini consideră utilizarea metodelor contraceptive ca fiind acceptabilă din punct de vedere moral.

În sprijinul punctului de vedere pragmatic, susţinătorii mijloacelor contraceptve invocă cel puţin trei argumente, pe care le vom discuta în continuare.

Primul argument pragmatic reiterat de aceşti susţinători constă în faptul că, unele grupe populaţionale au cunoscut o explozie demografică nemaivăzută, în timp ce resursele hrană şi apă au diminuat drastic, putând apărea oricând o criză alimentară majoră însoţită de foamete.

De fapt, de-a lungul istoriei, creşterea demografică a lumii a fost permanent controlată de trei factori socio-umani reprezentaţi de războaie, foamete şi boli/epidemii/molime; în timp ce războaiele şi foametea continuă să persiste şi în zilele noastre, medicina a ajuns să stăvilească evoluţia decimatoare a unor boli (în special a bolilor infecto-contagiase) şi să prelungească expectanţa de viaţă a oamenilor.

La toate aceste fenomene socio-medicale mai putem adăuga şi scăderea spectaculoasă a mortalităţii infantile precum şi a mortalităţii materne.

Prin efectul cumulativ al acestor factori a a dus la un consum alimentar şi material exagerat din partea populaţiei (societatea de consum), cu diminuarea drastică a rezervelor alimentare şi non-alimetare (de hidrocarburi, în particular), concomitent cu hiper-poluarea atmosferei, scăderea stratului de ozon şi explozia deşeurilor/rezidurilor.

Cel de al doilea argument pragmatic al susţinătorilor contracepţiei izvoreşte tocmai din schimbarea profundă a moralei sexuale, a atitudini faţă de sexul premarital, în conformitate cu care sexul se inţiază la vârste din ce în ce mai fragede cu a apariţia unor sarcini nedorite la 30% dintre tinere, fenomen ce a impus necesitatea recomandării utilizării contraceptivelor (la început cu avizul parenteral obligatoriu, aviz care din păcate a dispărut ulterior).

Cel de al treilea argument pragmatic al acestor susţinători ia în considerare situaţia financiară a familiilor, potrivit căreia multe cupluri consideră că venirea pe lume a mai multor copii într-o familie contribuie la creşterea cheltuielilor bugetate şi inerent la accentuarea gradului de sărăcire, mulţi punându-şi întrebarea dacă aceşti părinţi au dreptul moral să depriveze material şi/sau educativ copii prin venirea pe lume a altor copii, în foarte multe cazuri soţul şi soţia fiind angajaţi în câmpul muncii.

Trebuie să menţionăm că aceste argumente pragmatice prezintă o anumită importanţă dar fără să poată devini determinante pentru creştini, chiar dacă atitudinea faţă de planificarea familială printre creştini s-a schimbat, întrucât se consideră că Scriptura nu interzice, această planificare, ceea ce nu înseamnă că toţi creştinii se gândesc că această planificare ar fi morală în toate cazurile.

Cu excepţia războiului nuclear şi a eutanasiei ca mijloace de control criminale a dezvoltării populaţiei, trebuie să cunoştem că se poate face o planificare familială prin diverse metode/mijloace mai mult sau mai puţin morale (coitul întrerupt, contracepţie naturală sau artificială, sterilizarea chirurgicală şi din păcate în prea multe cazuri prin avort la cerere).

Consideraţiunile etico-morale despre avort fiind discutate în două capitole, în continuare ne vom pronunţa dacă metodele contraceptive pot fi în conconcordanţă cu perceptele biblice şi dacă pot fi acceptabile din punct de vedere etico-moral.

Încă de la început, subliniem faptul că nu vom discuta de cazurile de utilizare a contraceptivelor în cadrul sexului premarital şi/sau extramarital care contravin principile biblice, iar utilizarea contracepţiei în aceste cazuri devine imorală, iar alternativa biblică nu este protecţia contraceptivă ci abstinenţa până la căsătorie, cu alte cuvinte prudenţa poate recomanda utilizarea contraceptivelor, dar moralitatea biblică cere şi impune abstinenţă.