Abcesul Dento-Alveolar

Denumiri sinonime: abces apical, periapical sau dentoalveolar

Acumulare de puroi (celule inflamatorii) la nivelul apexului unui dinte (cel mai frecvent secundar unei carii sau dupa traumatiseme dentare).

Sunt manifestari frecvente ale infectiilor orale acute si trebuie considerate urgente stomatologice.

Aspectele clinice variaza functie de severitatea inflamatiei si pozitia dintelui afectat, dar durerea si tumefactia regiunii periapicale sunt semne constante.

Uneori, febra poate fi prezenta.

Bacteriile izolate din abcesele dento-alveolare fac parte, in marea lor majoritate, din microbiota indigena a cavitatii orale.

Ele provin fie din pulpa dentara necrozata, prin foramenul apical, fie din pungi parodontale profunde, prin obturare sau traumatizare accidentala.

Studii recente au aratat ca formele severe ale abceselor periapicale sunt determinate mai frecvent de Porphyromonas endodontalis si Porphyromonas gingivalis, in timp ce din formele benigne au fost izolate preponderent Prevotella oralis si Prevotella intermedia.

Abcesele periapicale pot fistuliza spontan fie la mucoasa orala, fie la tegumentele fetei.

In alte situatii, microorganismele pot migra din abces de-a lungul planurilor musculare si fasciale, producand infectii severe ale tesuturilor moi orale si periorale (e.g., angina Ludwig).

Bacteriile pot migra in profunzime, spre osul maxilar, determinand osteite.

Prin lezarea vaselor de sange din focar este posibila diseminarea hematogena a microbilor, cu producerea de bacteriemii si septicemii.