Cunoașterea și Verficarea Geometriei Constructive a Frezelor Cilindrice

a. Scopul şi conţinutul lucrării

- Cunoaşterea parţilor, elementelor geometrice şi destineţiei frezelor

cilindrice, în construcţia de maşini;

- Familiarizarea studentului cu metodologia şi aparatura de verificare a

dimensiunilor de bază cât şi a unghiurilor constructive ale frezelor cilindrice.

b. Consideraţii teoretice

Frezele cilindrice sunt caracterizate prin faptul că au z dinţi dispuşi pe o

suprafaţă cilindrică şi sunt utilizate în mod frecvent în construcţia de maşini.

Ca părţi principale la oricare freză regăsim o parte activă, care poartă dinţii

prevăzuţi cu tăişuri şi o parte de fixare-poziţionare, concretizată printr-o coadă conică

sau cilindrică, sau un alezaj. În general, dinţii frezelor pot fi executaţi în două variante

constructive deosebite: frezaţi şi detalonaţi (fig.3.1). După modul de dispunere a

acestora pe partea cilindrică se deosebesc freze cu dinţi drepţi şi cu dinţi elicoidali.

Dimensiunile de bază şi unghiurile constructive (α, γ, k, ω, r) ale frezelor

cilindrice sunt stabilite de obicei în standarde urmând ca la o astfel de sculă să fie

verificate următoarele elemente: diametrul părţii active D, lungimea părţii active 1,

lăţimea faţetei şi lungimea tăişului de trecere, bătaia radială a dinţilor, unghiul de

aşezare αx, de degajare γx, de atac K, de înclinare a canalului ω).

Fig.3.1a: Parametrii constructivi dimensionali

1 – suprafaţa de degajare; 2 – spatele dintelui;

3 – suprafaţa de aşezare; 4 – canal; 5 – tăiş

Fig. 3.1 b Fig.3.1 c

Pentru definirea unghiurilor parţii active se face apel la un sistem de plane de

referinţă constructiv al sculei, format din planul de bază B (materializat de planul

xMy, M fiind un punct de pe tăiş), planul tăişului T şi un plan secant S de măsurare.

c. Aparatura şi metodologia desfăşurării lucrării

Lucrarea se efectuează pe aparatul prezentat în lucrarea nr.12 utilizând

următoarele:

- freze cilindrice diferite,

- raportor universal,

- şublere, micrometre şi rigle de măsurare,

- lupă Brinell.

Măsurarea elementelor geometrice ale frezelor se efectuează după cum

urmează:

- Diametrul D al părţii active se determine cu ajutorul micrometrului de

exterior sau cu un şubler de precizie, cuprinzând între cele două suprafeţe active

ale acestor instrumente faţetele a doi dinţi diametrali opuşi.

- Lungimea părţii active 1 se măsoară cu şublerul sau cu rigla de măsurare.

- Lăţimea faţetei (lf) se măsoară cu lupa Brinell.

- Lungimea tăişului de trecere se măsoară cu un şubler sau cu lupa Brinell.

- Bătaia radială a tăişurilor, fig.3.1.c, se defineşte ca diferenţa distanţelor,

maximă şi minimă, măsurate cu comparatorul 12, între tăişurile efective şi axa de

rotaţie când acestea se găsesc în planul de bază. Pentru măsurare freza se fixează în

capul divizor, se aduce palpatorul comparatorului 12 în contact cu un punct de pe

tăiş, se reglează la zero apoi se aduc pe rând toţi dinţii în faţa palpatorului.

- Unghiul de aşezare αx de pe suprafaţa cilindrică. Se aduce punctul de pe tăişul pe

care se execută măsurarea în planul axial al frezei, plan paralel cu planul de bază al

aparatului, după care se blochează freza în această poziţie. Se apropie tija

comparatorului cu cadran (12), după care se va roti freza cu un unghi θ (distanţa

dintre două găuri de pe discul de divizare), iar la comparatorul (12) se va citi

mărimea h. Unghiul de aşezare αx se calculează cu relaţia: