Calculul la Solicitări Variabile

Variatia sarcinilor in timp are o influenta hotaratoare asupra rezistentei solidelor deformabile solicitate. Fenomenul de rupere a solidelor deformabile sub actiunea sarcinilor variabile in timp se numeste rupere prin oboseala. Variatia tensiunii pe durata unei perioade formeaza un ciclu de tensiune (de solicitare variabila). Elementele caracteristice ciclului de solicitare variabila sunt :

(fig.18.1):

-tensiunea medie: = ( );

-amplitudinea tensiunilor: = ( ); (uneori se noteaza cu );

-tensiunea maxima: = + ;

-tensiunea minima: = - ;

-coeficientul de asimetrei: R= ;(ciclurile care au aceleasi R se numesc cicluri asemena);

in tabelul 18.1 sunt prezentate tipurile de solicitari variabile.

Tabelul 18.1 (continuare)

18.2. Rezistenta la oboseala ( )

Marimea caracteristica a materialelor in studiul comportarii la solicitari variabile este rezistenta la oboseala care se noteaza OR sau TR. Aceasta se determina din curba lui WOHLER (fig.18.2). Pentru a trasa curba lui Wohler se incearca succesiv epruvete. la cicluri cu R = ct., dar cu amplitudini scazand in trepte. Rezistenta la oboseala OR (TR) este data de asimptota la curba lui Wohler. Rezistenta la oboseala este cea mai mare valoare a tensiunii maxime la care epruveta rezista la un numar nelimitat de cicluri de solicitare variabila.

Constructiile grafice care reprezinta variatia rezistentei la oboseala cu coeficientul de simetrie R. poarta denumirea de diagrame ale rezistentei la oboseala. Diagramele schematizate cele mai des folosite sunt in coordonate om, ov (HAIGH) (fig.18.3). Schematizarea acestora poate fi dupa o dreapta (Soderberg, fig. 18.4,a), dupa o elipsa (Buzdugan, fig. 18.4,b) si doua drepte (Serensen fig. 18.4,c si d).