Laboratoare BISP

1. OPORTUNITATEA ECONOMICĂ

Simplu definită, oportunitatea economică reprezintă „o dorită stare viitoare, diferită de cea prezentă şi, concomitent, o credinţă a unei persoane (întreprinzătorul) că este posibilă realizarea sa cu succes” [NIC01].

Altfel spus, absenţa unui anumit produs pe piaţă sau necesitate umană nesatisfăcută – vizibilă pentru numeroase persoane, dar sesizată şi considerată, din punct de vedere economic, doar de o persoană sau un grup de persoane, devine oportunitate economică.

Punctul de plecare al oricărui întreprinzător, de demarare a oricărei afaceri îl reprezintă existenţa şi identificarea unei oportunităţi economice.

Oportunitatea economică - necesitate şi /sau o cerere potenţială pentru un produs sau serviciu, într-un anumit context, ale cărei sesizare, identificare, luare în considerare şi satisfacere printr-un proces economic de către o persoană sau un grup pot genera profit în viitor.

Surse de oportunităţi economice:

1. Comerciale: cererea deschisă sau latentă pentru anumite produse sau servicii;

2. Ştiinţifice: descoperirea de noi legi, principii, metodologii, aplicabile în realizarea de noi produse, servicii, sau modernizarea celor existente;

3. Tehnice: noi maşini, echipamente, materii prime care pot fi considerate ca bază pentru dezvoltarea unei afaceri;

4. juridice: noi legi, hotărâri etc., modificarea celor existente, cu consecinţe semnificative asupra iniţierii, derulării şi profitabilităţii activităţilor economice;

5. Fiscale: modificarea modului de calcul pentru taxe, impozite, va avea implicaţii asupra motivaţiei întreprinzătorului şi asupra condiţiilor de valorificare a capitalului;

6. Bancare: modificarea condiţiilor de acordare a creditelor (mărimea şi tipul creditului, durata de acordare, condiţiile de rambursare etc. )

7. Informaţionale: noile abordări, tehnologiile informatice – acces mai rapid mai ieftin şi mai complet la informaţii, pentru demararea şi realizarea de acţiuni economice;

8. Manageriale: noile abordări, metode, tehnici, cunoştinţe ce facilitează identificarea şi valorificarea oportunităţilor economice.

Practica intraprenorială a demonstrat că există mai multe categorii de oportunităţi de afaceri, care se întâlnesc cu o frecvenţă mare. Astfel (NIC01):

Categorii de oportunităţi

1. Operaţionalizarea unei invenţii

2. Desprinderea sau separarea dintr-un produs existent;

3. Transformarea unui hobby într-o afacere;

4. Conştientizarea existenţei unui anumit client;

5. Descoperirea unei necesităţi a pieţei nesatisfăcute;

6. Achiziţionarea unei francize;

7. Dezvoltarea unor activităţi realizate în afara orelor de program;

8. Şansa de a întâlni şi recunoaşte o oportunitate de afaceri viabilă;

9. Expertiza sau competenţa profesională proprie.

1. O invenţie proprie sau cumpărată reprezintă o oportunitate de afaceri. Practica a arătat că numai un procent redus dintre invenţii se dovedesc a constitui oportunităţi de afaceri. Cauzele principale ale acestei situaţii: lipsa de valoare comercială a majorităţii, insuficienţa calităţii intraprenoriale a investitorilor. Folosirea unei invenţii ca oportunitate de afaceri, implică:

- constatarea existenţei unei pieţe suficiente pentru viitorul produs sau serviciu;

- evaluarea resurselor financiare necesare;

- cunoaşterea restricţiilor şi limitelor implicate de construirea unei afaceri pe baza produsului respectiv.

2. Desprinderea sau separarea unor elemente dintr-un produs existent, sau serviciu existent, şi transformarea într-o afacere de sine stătătoare: este o relativ frecventă oportunitate de afaceri. Persoana care este implicată în producerea şi comercializarea unui produs, contată că anumite părţi ale acestuia pot fi sau se pot folosi separat, se pot comercializa separat, în condiţii de eficienţă economică maximă.

3. Transformarea hobby-ului într-o afacere: oportunitate din ce în ce mai frecvent folosită în ţările dezvoltate cu un nivel de viaţă ridicat.

- examinarea activităţii şi constatarea că acea activitatea are valoare economică;

- existenţa unei pieţe suficiente pentru activitatea respectivă.

4. Conştientizarea existenţei unui anumit client pentru un anumit produs: apare atunci când o firmă are nevoie de un anumit produs şi nu există încă un producător. Această oportunitate rezolvă o problemă importantă: certitudinea cumpărătorului, a pieţei. Problemele de avut în vedere sunt:

- constatarea că respectivul cumpărător are capacitatea financiară de a-şi onora angajamentele;

- cumpărătorul posedă capacitatea de a vinde produsul;

- dezavantaj: dependenţa de un singur client, care poate îşi va impune preţul şi posibilitatea de scădere a vânzărilor în perioadele de recesiune economică.