Caracteristicile Produselor Papetare

LUCRAREA NR. 1

CARACTERISTICILE PRODUSELOR PAPETARE

1. Consideratii generale

Produsele papetare reprezinta o grupa importanta de marfuri industriale ce cuprinde produse indispensabile activitatilor zilnice din orice domeniu de activitate. Ele sunt obtinute din lemn prelucrat prin procedee chimice. Se apreciaza ca, la nivel mondial, cca. 50 % din cantitatea de lemn industrializata este utilizata pentru obtinerea de hârtie, cartoane si ambalaje.

Aprecierea calitatii produselor papetare se face cu ajutorul unui numar destul de însemnat de analize de laborator. Dintre acestea amintim: determinarea deformatiei la umezire si a deformatiei remanente, determinarea directiei longitudinale si a celei transversale, determinarea permeabilitatii la apa, determinarea impermeabilitatii la grasimi, determinarea opacitatii, gramajul cartoanelor, determinarea rezistentei la strapungere si la compresiune a cartoanelor, s.a.

2. Determinarea directiei longitudinale si a celei transversale

La hârtii si cartoane se disting doua directii principale:

- directia longitudinala, care este directia paralela cu directia fabricarii hârtiei pe masina de fabricatie

- directia transversala, care este directia perpendiculara pe directia fabricarii hârtiei pe masina de fabricatie

Pentru determinarea celor doua directii se folosesc mai multe metode: metoda cu penetrol, metoda benzilor, metoda tractiunii si metoda plutirii.

Metoda plutirii

Comportarea diferita a hârtiei în contact cu apa se datoreaza dispozitiei fibrelor si capacitatii lor diferite de umflare si anume mai mult în sensul latimii decât al lungimii. Pe sita masinii de hârtie, fibrele se aseaza de preferinta paralele cu directia de curgere a benzii de hârtie, adica paralel cu directia longitudinala; umflarea maxima a fibrelor la umezeala corespunde cu directia transversala a hârtiei.

Mod de lucru

Se taie din hârtie o proba circulara cu diametrul de 10 cm si se lasa sa pluteasca câteva secunde pe apa; se scoate proba de hârtie din apa si se aseaza cu atentie pe palma întinsa, fara sa se lipeasca de palma. Marginile probei încep sa se îndoaie în sus, fenomen care se continua pâna când marginile se suprapun. Diametrul corespunzator regiunii în jurul careia se produce îndoirea indica directia longitudinala, iar directia perpendiculara pe aceasta reprezinta directia transversala.

3. Determinarea gradului de impermeabilitate la grasimi

Hârtiile de ambalaj folosite pentru alimentele cu continut ridicat de grasimi (unt, margarina) trebuie sa fie cât mai impermeabile la grasimi. În categoria hârtiilor destinate ambalarii grasimilor se enumera hârtiile pergament (sulfurizate), hârtiile pergaminate si hârtiile imitatie pergament.

Exista mai multe metode de determinare a gradului de impermeabilitate la grasimi, dintre care se mentioneaza metoda standardizata (cu esenta de terepentina), metoda cu grasime, metoda cu fuxina.

Metoda standardizata este pretentioasa si se aplica atunci când se urmareste o determinare deosebit de precisa.

Metoda cu grasime

Principiul metodei are la baza masurarea timpului necesar grasimii sa strabata hârtia supusa încercarii si sa produca pe o alta hârtie, cu care se afla în contact, o pata de grasime de anumite dimensiuni.

Aparatura si materiale necesare

- probe de hârtie de diferite tipuri

- unt sau margarina aflate la temperatura ambianta

- rigla gradata

- cronometru

Mod de lucru

Din probele de hârtie luate spre analiza se taie epruvete patrate de 10 x 10 cm, care se îndoaie dupa cele doua diagonale. Se recomanda sa se lucreze cu minimum 3 probe din fiecare sortiment de hârtie. Se aseaza pe rând probele pe hârtia de contact si se pun 10 g de grasime (unt, margarina) în punctul de la intersectia diagonalelor. În acest moment de porneste cronometrul si se cronometreaza timpul scurs pâna la aparitia unei pete de grasime cu diametrul de cca. 2 mm pe hârtia de contact.

Gradul de impermeabilitate se exprima în minute; rezultatul este dat de media aritmetica a timpilor obtinuti pentru acelasi sortiment de hârtie.