Preprocesare

Preprocesarea este prelucrarea textului sursa al programului inaintea etapei de compilare. In limbajul C++ preprocesarea se realizeaza cu ajutorul directivelor de preprocesare. Acestea sunt recunoscute de compilator prin prezenta caracterului “#”.

Includere fisiere

Includerea fisierelor sursa se realizeaza prin intermediul directivei #include care are doua forme:

#include <fisier_sursa>

#include "fisier_sursa"

Ambele forme au ca efect includerea totala a fisierului sursa in fisierul care contine directiva. Diferentele intre cele doua forme se refera la locatia unde este cautat fisierul sursa. In cazul in care se foloseste prima varianta, fisierul este cautat in directoarele standard (specificate prin optiuni sau prin variabile de mediu in functie de compilator). In in cazul celei de-a doua varianta fisierul este cautat intai in directorul curent, iar dupa aceea, daca nu este gasit, in directoarele standard. Forma cu „” permite si specificarea caii complete catre fisierul inclus; in acest caz, nu se mai face cautarea si in directoarele standard.

Exemple:

// include fisierul stdio.h

// din directoarele standard

#include <stdio.h>

// include fiserul ListeSimple.h;

// cautarea se face intai in directorul

// curent si dupa aceea in directoarele standard

#include “liste.h”

// include fisierul Masive.cpp din directorul

// c:Biblioteci; daca fisierul nu exista nu

// mai este cautat in alta parte si se genereaza

// o eroare de compilare

#include "C:BiblioteciMasive.cpp"

Constante simbolice

Definirea constantelor simbolice se face prin intermediul directivei #define cu sintaxa:

#define simbol valoare

Directiva are ca efect inlocuirea tuturor aparitiilor lui simbol in codul sursa (cu exceptia aparitiilor in cadrul unor constante de tip sir, in comentarii sau in componenta unui alt identificator) cu valoare inaintea compilarii textului sursa.

valoare este cosiderata intreaga portiune pana la sfarsitul liniei. Daca se doreste definirea unei valori pe mai multe linii, atunci se va folosi caracterul la sfarsitul fiecarei linii ce urmeaza a fi continuata. In cazul in care valoare lipseste, textul specificat prin simbol va fi eliminat din codul sursa.

O constanta simbolica poate fi redefinita in cadrul celuiasi fisier folosind inca o data directiva define: #define simbol alta_valoare.

Valabilitatea unei definiri se incheie in urmatoarele cazuri:

- la sfarsitul fisierului sursa

- la invalidarea simbolului prin intermediul directivei #undef simbol

Exemplu de utilizare:

// definire parametru

#define DIM_VECTOR 20

// definire tip vector

#define TIP double

// definire mesaj

#define MESAJ "Calcul suma"

// definire cod pe mai multe linii

#define SEPARATOR cout

<< "----------------"

<< endl