Polidextroza

Conform manualului procedural al Comisiei Codex Alimentarius FAO/OMS (1973),aditivul alimentar semnifica orice substanta, chiar si de natura microbiologica, care nu este consumata în mod normal ca aliment, si care nu are valoare nutritiva, a carui adaugare în produsul alimentar este legata de un scop tehnologic (si senzorial) în fabricarea, ambalarea sau pastrarea produselor alimentare, cu efect cert sau de la care se asteapta efecte convenabile (directe sau indirecte) asupra proprietatilor acestora. Termenul de aditiv nu include contaminati sau substante adaugate în alimente pentru mentinerea sau îmbunatatirea calitatii nutritive.

Din definitia data de Comisia Codex Alimentarius FAO/OMS,rezulta ca folosirea aditivilor este justificata în scopul:

- conservarii valorii nutritive a unui produs alimentar ;

- ameliorarii calitatii de conservare si stabilitate a unui produs alimentar;

- favorizarii fabricarii, ambalarii, depozitarii si transportului produselor alimentare;

- îmbunatatirii caracteristicilor senzoriale ale produselor alimentare.

Folosirea aditivilor alimentari nu este justificata si nici permisa în cazul în care:

- doza de folosinta propusa pune în pericol sanatatea oamenilor;

- rezulta o diminuare sensibila a valorii nutritive a produselor alimentare;

- se intentioneaza mascarea unor alterari sau degradari ale produselor alimentare sau ascunderea unor greseli de fabricatie sau de manipulare;

- se induce în eroare consumatorul în ceea ce priveste calitatea produsului alimentar.

Conditiile de folosire a aditivilor alimentari implica:

- inocuitatea si absenta pericolului ca urmare a unei eventuale acumulari de doze sau efecte, conditii ce se demonstreaza experimental pe cel putin doua specii de animale;

- utilizarea lor sa fie acceptata ca necesara si motivata pe considerente stiintifice sau tehnice ;

- cantitatea adaugata în produsul alimentar sa fie cât mai redusa posibil,dar suficienta pentru a obtine efectul pentru care este indicat aditivul alimentar;

- introducerea unei substante din grupa aditivilor alimentari sa nu aiba drept consecinta înlocuirea nici uneia dintre componentele normale ale produsului alimentar;

- puritatea aditivului alimentar prin testarea calitatilor sale fizico  chimice sa fie reglementara prin lege;

- introducerea de aditivi alimentari sa fie precedata de stabilirea de metode sensibile, simple, de identificare calificativa si de dozare cantitativa;

- adaosul de aditivi în produsele alimentare sa fie semnalat în mod obligatoriu vizibil pe ambalaj, în concordanta cu prevederile legale.

Utilizarea aditivilor trebuie sa se faca pe baza unui principiu ferm si anume, oricât ar fi de economica utilizarea, ei nu trebuie sa fie folositi în practica industriala decât cu conditia de a nu fi nocivi pentru sanatatea consumatorilor. Prin ne-nocivitate (inocuitate) întelegem nu numai lipsa toxicitatii si a potentialului carcinogen al aditivului dar si lipsa unor consecinte tardive mutagene, teratogene, embriotoxice si a altor consecinte care pot influenta negativ generatiile viitoare.

Metodele de cercetare a aditivilor alimentari ( raport FAO/OMS 53/593  1974) constau în : studii la toxicitate acuta, studii biochimice, studii de toxicitate pe termen scurt si lung, studii speciale ce cuprind investigatii asupra reproductiei, embriotoxicitatii , teratogenitatii, mutagenitatii si, în final, observatii la om. Dozele zilnice admisibile pentru om sunt în functie de aditiv si aceste doza pot fi : doze zilnice admisibile neconditionat si doze zilnice admisibile temporar (dozele zilnice admisibile neconditionat sau temporare se exprima în mg/ kilocorp). Aceste doze nu trebuie confundate cu cantitati ce se introduc în produsele alimentare.

Universitatea de Nord

Facultatea de Stiinte

Sectia: Ingineria produselor alimentare