Întreținerea și repararea echipamentelor din industria alimentară

In cazul reconditionarii pieselor utilajelor agricole si alimentare sudarea este procedeul cel mai comun si mai folosit pentru posibilitatile multiple pe care le ofera.

La unele piese sudarea reprezinta ultima operatie a procesului tehnologic de reconditionare iar la altele devine o operatie premergatoare daca se face o incarcare adecvata urmata de prelucrari adecvate.

Utilizarea larga a sudarii in atelierele din agricultura si industria alimentara este legata de o serie de avantaje importante precum:

- utilajele folosite sunt simple, ieftine accesibile,

- costurile sudarii sunt reduse in comparatie cu alte procedee de reconditionare,

- se poate folosi la refacerea unor piese rupte, etansare de fisuri, incarcarea unor suprafete uzate tec.

Ca dezavantaje ale sudarii amintim:

- prelucrabilitatea ulterioara este mai dificila,

- rezistenta la socuri mai scazuta,

- calitatea depinde prea mult de calificarea sudorului etc.

Unele dezavantaje pot fi diminuate prin aplicarea ulterioara a unor tratamente adecvate. Una din conditiile de baza pentru reusita sudarii consta in alegerea corecta pentru fiecare caz in parte a procedeului de sudare adecvat.

Fata de multiplele posibilitati si procedee de sudare, in reparatii se folosesc in special sudarea manuala cu arc electric si cu gaze.

La volume mari de lucrari identice prin sudare se pot folosi si instalatii automate sau semiautomate de sudare. Dintre acestea se apeleaza la sudarea sub strat de flux si in medii neutre, sudarea prin puncte, cu plasma etc.

Sudabilitatea metalelor

Primul element pe care trebuie sa-l cunoasca cel care foloseste un procedeu de sudare se refera la sudabilitatea materialului respectiv. Aceasta este o caracteristica complexa a metalelor care determina in conditii date capacitatea lor tehnica de realizare a unor imbinari incarcari sau depuneri de materiale.

Sudabilitatea depinde de compozitia si structura metalelor, de dimensiunile si configuratia pieselor, de procedeul de sudare, de tratamentul termic ulterior precum si de alti factori cum ar fi:

- calitatea materialului de adaos,

- natura invelisului electrozilor,

- starea fizica a electrozilor , a fluxurilor etc.

Toti acesti factori pot fi grupati in 3 categorii:

1. Factorii de natura metalografica, se refera la modificarile fizico-chimice din interiorul materialului sub influenta temperaturii din timpul sudarii.

In compozitia chimica cea mai mare importanta o prezinta continutul in carbon si in elemente de aliere. Cu cat acestea sunt mai mici cu atat sudabilitatea este mai buna si invers.

Sub acest aspect s-a standardizat coeficientul de echivalenta in carbon KC care pentru oteluri are expresia:

, (1)

unde t este grosimea piesei in locul de sudare.

Sudabilitatea metalelor se clasifica in 4 categorii conform tabelului 1.

Tabelul1

Sudabilitatea metalelor

Sudabilitatea Continutul

% C Mo+Si+Cr+Ni % C Mo+Si+Cr+Ni % C Mo+Si+Cr+Ni

Buna <0,25 <1% <0,20 1 3% <0,18 >0,3%

Satisfacatoare 0,25 0,35 0,2 0,3 0,18 0,28

Limitata 0,35 0,45 0,3 0,4 0,28 0,38

Rea >0,45 >0,4 >0,38

2. Factorii de natura tehnologica, sunt cei mai numerosi si se refera la procedeul de sudare aplicat, calitatea materialului de adaos, compozitia chimica a invelisului sau fluxului folosit tipul sursei de caldura si regimul de sudare (viteza de sudare, de racire, parametrii sursei de caldura).

Se constata practic ca primul cordon de sudura depus pe o suprafata are o sensibilitate mare la sudare ca urmare a schimbului termic cu viteza foarte mare intre acesta si piesa de baza. In cordon apar tensiuni interne care pot depasi rezistenta mecanica a acestuia provocand-ui fisurarea. Se diminueaza acest efect prin preincalzirea totala sau partiala a piesei la 200 600 oC.

Reconditionarea pieselor prin sudare