Antibioticele pot fi clasificate in functie de structura chimica, proprietatiile terapeutice si spectrul de actiune.
Ele pot avea actiune bacteriostatica sau bactericida si pot actiona prin unul din urmatoarele mecanisme:
-actiune asupra peretilor celulari
- interferare in sinteza proteinelor
- afectarea membranelor celulare
- afectarea metabolismului acizilor nucleici
De exemplu, penicilina, cefalosporina si vancomicina, desi au structura chimica diferita, au un mod de actiune comun, in sensul ca inhiba sinteza mucoproteinelor, constituienti normali ai peretilor celulari.
Cloramfenicolul, tetraciclina, eritromicina, lincomicina inhiba sinteza proteinelor, datorita faptului ca se leaga de ribozomi.
Polimixina si colistina actioneaza asupra membranelor celulare propriu-zise, comportandu-se ca agenti tensioactivi. Aceste antibiotice contribuie la distrugerea integritatii membranei celulare, ceea ce inseamna distrugerea celulei microobiene.
Antibioticele, ca agenti antibacterieni, au o toxicitate relativa. De exemplu, bacteriile au capacitatea de a transforma acidul p-aminobenzoic in acid folic.
Sulfamidele pot interfera in aceasta transformare, inhiband-o. Organismul uman nu poate converti acidul p-aminobenzoic in acid folic, acesta din urma fiind adus prin dieta.
In acest fel, sulfamidele nu interfereaza in functionarea celulelor organismului uman. In mod similar, antibioticele care inhiba functiile DNA si RNA din bacterii nu inhiba functiile DNA si RNA din celula organismului uman, deoarece exista diferente semnificative intre ribozomii respectivi.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.