Câmpia de Vest - analiză complexă

1. Poziţie geografică, denumire, limite, cunoaşterea în literatura de specialitate

Se desfăşoară în vestul României între graniţa de stat cu Ungaria şi Iugoslavia (vest) şi Dealurile de Vest, Munţii Zarand şi Munţii Oaş (est).

Matematic prin nord trece paralela de 48º 01’, iar la sud cea de 45º 14’; extremitatea vestică (Beba Veche) este marcată de meridianul de 20º 15’, iar cea estică de meridianul de 22º 14’.

Face parte dintr-o mare unitate depresionară (Depresiunea Panonică) şi din Bazinul Mijlociu al Dunării, în estul căreia se află.

Prin ea trece toată reţeaua de drumuri care leagă România de statele din vestul şi centrul Europei.

Suprafaţa este de cca. 17 100 kmp (7% din cea a României); are o dezvoltare nord-sud de cca. 520 km şi lăţimi (est vest) variabile (între 10 km în dreptul oraşului Oradea şi peste 120 km în axul Mureşului).

La scara Europei este o subunitate a Depresiunii Panonice sau a Câmpiei Dunării Mijlocii sau Câmpiei Tisei.

Denumirea acestei subunităţi este dată diferit în lucrările de geografie – Câmpia Tisei (Şt. Manciulea, 1923), Câmpia de Vest (V. Tufescu, 1974), Câmpia Banato-Crişană (Enciclopedia României, 1983), Câmpia Banatului şi Crişanei (Geografia României, vol. IV, 1992). Frecvenţa cea mai mare în ultimele decenii o are termenul de „Câmpia de Vest”.

Limita de vest coincide cu graniţa României; genetic şi prin caracteristici, diferitele subunităţi ale ei se extind la vest de aceasta.

Limita de est are o desfăşurare sinuasă cu pătrunderi în lungul marilor culoare de vale şi a depresiunilor (în vestul Munţilor Apuseni şi retrageri spre vest în dreptul unor masive muntoase sau a principalelor subunităţi deluroase):

- până la Someş, contactul se realizează în cea mai mare parte cu Munţii Oaş, printr-un glacis coluvio-proluvial care se află la o altitudine de cca. 150 – 170 m; limita trece prin localităţile Talna Mare – Turţ – Turulung – Călineşti – Seini care se află pe acest glacis; este un contact net, munţii alcătuiţi din roci eruptive şi cu înălţimi de 300 – 600 m domină prin versanţi cu pantă foarte mare şi încă bine împăduriţi, câmpia care apare netedă şi cu folosinţă agricolă;

- între râurile Someş şi Barcău contactul se face dominant cu subunităţi din Dealurile Silvaniei. Prezintă caracteristici diferite pe sectoare. Astfel, între localităţile Seini – Crucişor ea secţionează culoarul Someşului care se lărgeşte rapid spre vest, terasele acestuia coborând până se pierd în câmpie; în dreptul localităţii Seini este dominată de culmi din sud-vestul Munţilor Igniş; la est de aliniamentul Seini – Crucişor se află culoarul Someşului ce trece prin Depresiunea Baia Mare. Între Crucişor – Viile – Satu Mare – Ardud (E) – Belting pe râul Crasna contactul câmpiei cu Dealurile Codrului se face printr-un glacis la 160 – 200 m care apare ca un plan înclinat între versanţii dealurilor care se ridică la 200 – 300 m şi câmpia joasă. Între văile Crasna şi Barcău limita trece prin localităţile Supuru de Jos – Tâşnad (SE) – Marghita, separând o treaptă mai înaltă a câmpiei (la 180 – 200 m) netedă şi cu dominantă agricolă de Dealurile Crasnei;

- între Barcău şi Mureş contactul cu unităţile deluroase şi cu Munţii Zarand este foarte sinuos şi urmăreşte şirul localităţilor: Marghita – Oradea (E) – Băile 1 Mai – Apateu – Tinca (E) – Holod – Şoimi – Craiva (E) – Beliu – Sebiş – Ineu (S) – Tăuţ – Şiria - Păuliş. Apar trei aspecte: a. Pătrunderea câmpiei pe culoarele văilor (îndeosebi pe Barcău, Crişul Negru, Crişul Alb şi Cigher) la nivelul luncii şi terasei inferioare din cadrul acestora, b. Dealurile care sunt încă bine împădurite se termină aproape brusc deasupra treptelor mai înalte ale câmpiei pe care se află diverse culturi (cereale, livezi, vii). Pe tot acest parcurs contactul se află la 150 – 180 m marcând diferenţe evidente sub raport hipsometric, structural, în folosinţa terenurilor; pe el se înşiră cel mai înalt aliniament al aşezărilor din câmpie. Între Şiria şi Păuliş, Munţii Zarand, cu înălţimi de 400 – 500 m, se termină printr-un glacis viticol important cu desfăşurare la 110 – 130 m;

- la sud de Mureş limita îşi păstrează caracterul sinuos, cu pătrunderi mari spre est pe culoarele văilor Bega, Timiş, Pogăniş, Bârzava, Caraş ceea ce face ca lăţimea ei să fie de peste 150 km. În dreptul principalelor subunităţi deluroase contactul variază fie că apare net, subliniat de versanţi cu pantă ridicată, fie că este lin încât cu greu