I. TEORIA LUCRĂRII
În cursul proceselor termodinamice au loc între diferitele părţi care alcătuiesc un sistem sau între sistem şi exterior transferuri de energie sub formă de căldură.
Efectele la care au loc schimbările de căldură sunt fie ridicarea temperaturii corpurilor care primesc căldură fie modificarea stării lor de agregare. În primul caz, cantitatea de căldură primită de un corp cu masa m într-un anumit proces este dată de relaţia:
, (1)
unde este căldura specifică medie a substanţei din care este alcătuit corpul, pentru procesul respectiv, în intervalul de temperatură fiind temperatura iniţială iar T2 temperatura finală.
Căldura specifică a substanţei la temperatura T este:
, (2)
de unde:
sau, prin integrare, se obţine:
(3)
În sistemul (SI) cantitatea de căldură se măsoară în jouli, iar căldura specifică în J/kg•K.
În relaţia (3) produsul se numeşte capacitate calorică a corpului cu masa m şi căldura specifică c.
La amestecul de hidrocarburi în stare condensată (uleiuri) căldura specifică se poate determina cu relaţia:
(4)
stabilită experimental şi care, pentru intervale de temperatură mici , verifică relaţia (3).
În relaţia (4) este densitatea amestecului iar , temperatura iniţială şi cea finală.
Căldura specifică la uleiurile minerale se poate determina pe baza efectului termic al curentului electric utilizând un electrocalorimetru.
16 lucrari de laborator
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
