La această şedinţă de laborator se va
urmări recunoaşterea tipului de lentile,
calcularea distanţelor focale, respectiv ale
convergenţelor lentilelor şi configurarea, cu
ajutorul bancului optic, a defectelor de
vedere şi corectarea acestora.
O lentilă reprezintă un mediu transparent caracterizat de un anumit indice de refracţie (n lentilă),imersat într-un mediu, de asemenea transparent, cu un indice de refracţie diferit (n mediu)
Prin refracţii pe cele două suprafeţe lumina îşi schimbă direcţia de propagare devenind astfel posibil să obţinem imagini ale obiectelor luminoase cu caracteristici diferite de ale obiectelor. Imaginea unui punct al obiectului se obţine la intersecţia a cel puţin două raze luminoase, trecute prin lentilă şi provenite de la acesta.
Imaginile pot fi drepte sau răsturnate, reale sau virtuale, mai mari sau mai mici decât obiectul, de aceeaşi formă cu acesta sau deformate. Caracteristicile imaginilor depind de tipul lentilei dar şi de poziţia obiectului faţă de aceasta.
Lentilele se clasifica dupa:
formei din care provin acestea. Din acest punct de vedere
lentilele de interes pot fi SFERICE, CILINDRICE sau PRISMATICE.
2. formei particulare a fiecărei suprafete (numai pentru lentilele
sferice şi cilindrice). Astfel putem avea lentile biconvexe, biconcave,
plan convexe, plan concave sau concav convexe (meniscuri).
3. comportării lentilei faţă de un fascicul paralel de lumină incident pe
lentilă (din nou doar pentru lentile sferice sau cilindrice deoarece în
lentilele prismatice un fascicul incident paralel iese tot paralel). După
trecerea prin lentilă fasciculul poate fi „strâns” sau „împrăştiat”. Avem
de a face cu lentile convergente respectiv divergente.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.