Economia Sectorului Privat

Pentru a conduce o politica de stabilitate a economiei, statul are nevoie de resurse financiare considerabile pe care le procura fie prin vanzarea anumitor prestatii, fie prin fiscalitate, iar in cazul in care cele doua surse nu sunt suficiente, prin imprumut.

Cresterea continua a nevoilor financiare ale sectorului public ca urmare a dezvoltarii sale, cat si consientizarea faptului ca o fiscalitate foarte impovaratoare are efecte perverse asupra economiei privatem au dat o noua dimensiune acestui subiect.

Clasificare resurselor financiare ale sectorului public

Sistemele de finantare a sectorului public sunt nu numai complexe, cisi diversificate. In tabelul urmator se pune in evidenta principalele lor caracteristici, facand distinctie intre resursele care provin di participarea statului la economia de piata si cele pe care le obtin de la alte organisme ale sectorului public.

ORIGINEA VENITURILOR

Participarea sectorului public la economia de piata in calitate de: Alte organisme publice:

Partener

- comercializarea de bunuri si servicii

- modificarea patrimoniului public

Suveran

- impozite

- taxe si contributii Nationale:

- transferuri

- credite de la Banca Centrala

Straine si internationale:

- imprumuturi

- ajutoare unilaterale

Finantarea prin participarea la economia de piata

Intr-o economie mixta, in care sectorul public sic el privat contribuie in proportii diferite la formarea procesului extern brut, sectorul privat este cel care furnizeaza statului cea mai mare parte a resurselor necesare finantarii activitatilor sale. Marimea incasarilor pe care statul le poate preleva depinde direct de valoare adaugata create de catre sectorul privat.

Finantarea sectorului public care rezulta din participarea acestuia la economia de piata poate lua doua forme total diferite in functie de modul cum statul trateaza agentii economici, in calitate de partener sau de suveran.

A. Statul partener: finantare prin contract voluntar

Sectorul public obtine o parte relative modesta a resruselor sale in calitate de partener al agentilor economici private. Intre stat si agentii economici respective ia nastere un contract voluntar bazat pe reciprocitate. Aceasta participare a statului la economia de piata se concretizeaza in doua moduri:

- in primul rand prin comercializarea de bunuri si servicii, in sens larg, care presupune ea insasi trei aspecte:

1. vanzarea unui bun sau serviciu, in care pretul, tariful sau plata reprezinta despagubirea pecuniara care este impusa cumparatorilor sau utilizatorilor in contrapartida directa a prestatiei primate. Acest mod de finantare este, in mod systematic, practicat in domeniul transporturilor si telecomunicatiilor si in cel al distributiei electricitatii, gazului sau apei.

2. remunerarea( dobanda sau dividendele) plasamentelor financiare sub forma imprumuturilor acordate agentilor economici private sau altor organisme publice si a participantilor la capitalul social al intreprinderilor.

3. locatia sau arendarea unor bunuri apartinand domeniului public( imobile, terenuri etc)

- in al doilea rand, prin modificarea patrimoniului public ce se realizeaza in doua circumstante:

1. atunci cand statul isi sporeste angajamentele fata de terti sau fata de alte colectivitati publice, atat in interiorul tarii, cat si in strainatate, recurgand la credite sau emtand obligatiuni pe piata financiara. Aceasta crstere a resurselor financiare este insa temporara, deoarece capitalul trebuie, pe de o parte, sa fie remunerate annual prin plata unei dobanzi, si pe de alta parte, trebuie rambursat sau convenit intr-un nou imprumut.

2. atunci cand statul valorifica o parte din patrimonial sau real sau financiar , vanzandu-l agentilor economici private sau altor organisme publice.

B. Statul suveran: finantare prin constrangere