Măsurarea Rezistenței Înfășurărilor în Curent Contiuu la Transformatoarele Electrice de Forță

Consideraţii generale

Scopul probei

Prin măsurarea rezistenţei ohmice se urmăreşte:

• determinarea rezistenţei reale a înfăşurărilor;

• verificarea calităţii sudurilor sau lipiturilor făcute la conductoarelor bobinelor;

• controlul calităţii conexiunilor la comutatorul de reglaj şi la bornele de racord (trecerile izolate), inclusiv verificarea concordanţei între poziţia comutatorului şi stabilirea corectă a contactului;

• depistarea eventualelor întreruperi în conductoarele bobinelor;

• punerea în evidenţă a scurtcircuitelor nete între spire sau alte defecte, care se reflectă sensibil în valoarea rezistenţei.

Rezistenţa reală a înfăşurărilor trebuie determinată şi pentru recalcularea corectă a pierderilor de scurtcircuit şi, de asemenea, pentru determinarea temperaturii înfăşurării prin metoda variaţiei rezistenţei cu temperatura.

Aparatura şi metodologia de măsură

Măsurarea rezistenţelor ohmice a înfăşurărilor se execută prin metoda voltmetrului şi ampermetrului, în curent continuu sau prin metoda punţii.

Metoda căderii de tensiune (metoda voltmetru-ampermetru)

Datorită simplităţii ei, această metodă este cea mai folosită. Ca principiu, ea se bazează pe legea lui Ohm: IUrx=

unde:

U - reprezintă căderea de tensiune măsurată la bornele înfăşurării, în regim stabilizat;

I - curentul prin înfăşurare, în regim stabilizat;

rx - rezistenţa măsurată.

Dezavantajul principal al acestei metode constă în faptul că citirea aparatelor nu se poate face decât după un anumit timp (ajungându-se la transformatoarele mari la peste 15 minute) de la aplicarea curentului continuu, adică după perioada tranzitorie iniţială.

Pentru a obţine un regim stabil de lucru, trebuie să se atingă domeniul saturaţiei miezului magnetic. De aceea, curentul continuu folosit la măsurare trebuie să fie ales, astfel încât fluxul creat de el să fie aproximativ cu 20% mai mare decât fluxul ce apare la tensiunea nominală în curent alternativ.

Astfel: 22,11....⋅⋅≥+=otrafobatccccIRRUI

unde:

Uc.c. - este tensiunea sursei de alimentare în curent continuu;

Rbat. - este rezistenţa internă a bateriei;

Rtrafo. - este rezistenţa ohmică a transformatorului;

Io - reprezintă valoarea nominală a curentului de mers în gol.

Când măsurarea durează mai mult de un minut, se va avea în vedere ca valoarea curentului Ic.c. să nu depăşească 0,1·In pentru a se evita încălzirea sensibilă a înfăşurării.

Din relaţia de mai sus rezultă că scurtarea timpului de stabilizare a indicaţiilor aparatelor de măsură se poate obţine prin creşterea tensiunii Uc.c. (crescând apoi corespunzător rezistenţa exterioară a circuitului, pentru a limita valoarea curentului continuu).

În funcţie de mărimea rezistenţei de măsurat, metoda se foloseşte în două variante. Schemele de măsurare şi montaj sunt prezentate în fig. 1:

Fig. 1 Metoda amperimetru – voltmetru

a) cazul măsurării rezistenţelor mici;

b) cazul măsurării rezistenţelor mari.