Ecosisteme

Laborator 1

Studiul proprietatilor fizice si fizico-chimice ale solului

Stratul extern al litosferei afanate care vine in contact cu biosfera si cu atmosfera si care are si insusire de fertilitate se numeste sol.

In sectiunea de la suprafata pana la roca mama, se observa straturi successive cu proprietati distincet numite orizonturi genetice. Acestea s-au format in timpul pedogenezei datorita fenomenelor de iluviere si eluviere, capatand insusiri fizice, chimice, biologice diferentiate cu conditiile care au determinat procesul de solificare.

Succesiunea orizonturilor pe verticala formeaza profilul solului. O groapa de profil are latimi de 80 pana la 100 cm si adancimi de 100 pana la 200 cm in functie de adancimea profilului.

Alcatuirea solului

Solul este alcatuit din cele trei faze din natura si anume o faza solida care reprezinta aproximativ 50 %(V), o faza lichida si o faza gazoasa (ambele 50%).

Faza solida este formata din:

-parte minerala aproximativ 45 %(V);

-parte organica aproximativ 5 %(V).

Partea minerala se prezinta sub forma de particule cu diferite dimensiuni grupate dupa diametru astfel:

Denumirea fractiunilor Diametru(mm) Gruparea fractiunilor Observatii

Bolovani >200

Scheletul solului N,A,L(LN,LNA,ALN)

1/2

Pietre 200-20

Pietris 20-2

Nisip grosier 2-0,2

Material fin (particule elementare)

-

Nisip fin 0,2-0,05

Praf(mal) 0,05-0,002

Argila necoloidala <0,002

Argila coloidala <0,001 - -

Proportia diferitelor particule elementare la alcatuirea fazei solide a solului poarta denumirea de textura.

Ea poate fi N, A, L 1/2.

Argila se prezinta ca un material fin, albicios sau cenusiu, moale la pipait, foarte greu permeabil pentru apa iar prin umezire se umfla (gonfleaza), devine plastica si degaja un miros specific de pamant ud.

Nisipul este un material grosier aspru la pipait, colturos, de culoare galbui deschisa, foarte permeabil pentru apa si necoroziv.

Praful prezinta insusiri intermediare intre argila si nisip.

Recortarea probelor de sol pentru analiza

Toate studiile privind solul indiferent de destinatia lor se realizeaza pe teren dar mai ales in laborator pe probe sau mostre recoltate de pe suprafata supusa analizei astfel incat sa oglindeasca cat mai fidel realitatea din teren adica sa fie reprezentative.

Se impune acest lucru cu atat mai mult cu cat rezultatele obtinute prin analiza sunt, de obicei, extrapolate pentru suprafete mari cu acelasi tip de sol.

Natura probelor

Functie de caracterul cercetarii si de precizia impusa acesteia pentru studio se pot folosi probe individuale (ceea ce se recolteaza o singura data cu o singura unealta) sau probe medii rezultate prin amestecarea unui numar mai mari de probe individuale.

Probele de sol pot fi recoltate:

-in asezare naturala (cand cu prilejul recoltarii nu se deranjeaza stratificarea si nici structura-porozitatea solului);

-in asezare modificata (cand cu prilejul recoltarii nu se tin seama de aceste proproetati ale solului).

In asezare naturala se analizeaza numai probe individuale pentru studiul unor indici hidrofizici si pentru studiul unor proprietati fizice ale solului.

Celelalte insusiri sau proprietati in special cele chimice se studiaza pe probe in asezare modificata si compuse sau medii.

Pentru alcatuirea probei medii se amesteca pe o panza toate probele individuale de acelasi fel (recoltate la aceeasi adancime, din aceeasi sola, din acelasi orizont, din aceeasi parcela, din aceeasi varianta), es omogenizeaza, se curata de resturile de plante nedescompuse (radacini, tulpini, frunze) si se retine o cantitate de 1-5 Kg.

Proba medie va fi de calitate daca va indeplini urmatoarele conditii:

-numarul de probe individuale participante sa fie intr-un numar sficient de mare;

-probele individuale sa participle cu ponderi egale la alcatuirea amestecului;

-sa se evite la recoltare portiunile solei cu particularitati (platforme de gunoi de grajd, resturile unei constructii darmate, sire de paie etc.).

Numarul probelor si locul punctelor din care acestea se recolteaza

Stabilirea numarului de probe necesare diferitelor analize este o operatie foarte dificila deorece prea putine probe genereaza o eroare mare iar prea multe presupune efort si cheltuieli suplimentare.

Numarul de probe trebuie sa asigure o eroare sub limita maxima impusa de stasurile in vigoare in practica 25-50 probe la hectar pentru alcatuirea unei probe medii de pe o sola omogena sau tot atatea probe individuale.

Punctele de unde se vor recolta probele de sol se vor distribui cat mai uniform pe teren fie dupa metoda diagonalelor sau dupa metoda caroiajelor.

Adancimea si epoca recoltarii probelor

Stratul arabil se cerceteaza pe probe recoltate din 10 in 10 cm, peste aceasta adancime probele se recolteaza din 25 in 25 cm pana la adancimea de 1 m (1,5m) sau pe toata grosimea profilului de sol functie de scopul cercetarii.

Recoltarea se va face inainte de rasarire sau dupa recoltatea culturilor. Pentru calculul normelor de aplicare a udarilor este obligatoriu recoltarea si in timpul perioadei de vegetatie . Conditia principala este ca solul sa nu fie nici prea umed nici prea uscat.

Pregatirea probelor pentru analiza

Odata cu recoltarea, probele in asezare modificata se ambaleaza in pungi de hartie de pergament sau in saculeti de panza si se transporta in lazi speciale.

Cele in asezare naturala raman in cilindri in care au fost recoltate care se acopera cu capace, se aseaza in lazi compartimentate pentru a nu se tasa, rasturna sau lovi.

Fiecare proba este numerotata si este prevazuta cu o eticheta care prezinta toate informatiile.

Pe eticheta: tarla, sola, parcela, numele operatorului data recoltarii.

Probele in asezare modificata se pregatesc pentru analiza prin uscare la 25-30° in straturi subtiri, se maruntesc se curate de resturi vegetale si materiale straine, se omogenizeaza si se pastreaza in borcane cu dop rodat de culoare inchisa intr-o incapere speciala la temperatura scazuta si relative constanta.