GENERALITĂŢI
Sursele de alimentare cu apă a centrelor populate şi industriilor pot fi:
-Surse de apă de suprafaţă care sunt constituite din ape curgătoare (râuri, afluenţi şi fluvii), lacuri naturale şi artificiale şi apele mărilor şi oceanelor;
-Surse de apă subterană.
Apele de suprafaţă reprezintă cea mai importantă sursă de apă potabilă pentru ţara noastră. Scopul analizei compoziţiei apelor de suprafaţă îl reprezintă stabilirea caracteristicilor fizice şi organoleptice, chimice, biologice şi bacteriologice şi radioactive, în raport cu condiţiile impuse în legislaţia în vigoare, pentru a se putea aprecia calitatea sau gradul de poluare al apelor de suprafaţă. Astfel, în HG nr. 100/2002
(actualizată) sunt prezentate Normele de calitate pe care trebuie să le îndeplinească apele de suprafaţă utilizate pentru potabilizare şi Normativul privind metodele de măsurare şi frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor din apele de suprafaţă destinate producerii de apă potabilă.
Poluarea apei reprezintă alterarea calităţilor fizice şi organoleptice, chimice, biologice, bacteriologice şi radioactive ale acesteia, produsă direct sau indirect de o activitate umană, apele rezultate devenind improprii pentru pentru folosirea normală ca apă de băut, industrială, agrement, în agricultură.
Sursele de poluare pot fi clasificate în:
-Surse de poluare concentrate sau organizate (ape uzate municipale epurate, ape uzate industriale);
-Surse de poluare neorganizate (dispersate pe suprafaţă bazinului hidrografic şi sunt constituite din apele de precipitaţii care spală suprafeţele urbanizate, depozitele de reziduuri, terenuri pe care s-au aplicat îngrăşăminte sau pesticide).
Categorii de poluanţi:
-Bacterii, virusuri, paraziţi;
-Compuşi organici biogeni;
-Compuşi poluanţi toxici;
-suspensii inerte, materiale coloidale sau materiale fin divizate ;
-compuşi anorganici;
-apa caldă;
-substanţe petroliere;
-detergenţi;
-grăsimi şi uleiuri;
-substanţe radioactive.
Indicatorii fizici şi organoleptici sunt: gustul, mirosul, culoarea, temperatura, conductivitatea electrică, turbiditatea, solidele în suspensie.
RECOLTAREA PROBELOR DE APĂ
Recoltarea probelor de apă de suprafaţă se face conform standardelor în vigoare. În mod curent recoltarea se face în recipienţi de polietilenă sau sticlă cu condiţia ca acestea să fie închise ermetic şi să nu conţină bule de aer. Pentru analizele bacteriologice se folosesc recipienţi din sticlă, deoarece pot fi spălaţi şi sterilizaţi prin încălzire.
Principalele consideraţii generale privind alegerea recipienţilor de prelevare a probelor de apă sunt:
1) Materialul recipienţilor poate produce contaminarea probelor, de exemplu: sodiul şi siliciul pot fi eliberaţi în sticlă, iar substanţe organice din materialul plastic;
2) Poluanţii ce trebuiesc analizaţi pot fi adsorbiţi pe pereţii recipienţilor, de exemplu: urme de metale prin proces de schimb ionic pe suprafaţa sticlei, adsorbţia benzinelor pe material plastic etc.
3) Constuienţii din probe pot reacţiona cu materialul recipientului, de exemplu: fluorurile pot reacţiona cu sticla etc.
De aceea, înainte de folosire se spală recipienţii de sticlă cu acid cromic şi cei de polietilenă cu acid clorhidric 1 M. Se recomandă evitarea folosirii acidului azotic concentrat pentru recipientele de polietilenă, deoarece acest acid are proprietăţi schimbătoare de ioni.
Nu se recomandă spălarea cu detergenţi (probele pot fi contaminate cu ioni PO43- . Dacă se impune spălarea cu detergenţi, se recomandă clătirea foarte bine cu apă şi apoi cu soluţie de acid în conformitate cu cele precizate mai sus.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
