Determinarea conținutului de oxigen

Oxigenul dizolvat reprezinta cantitatea de oxigen ramasa dizolvata in apa la o anumita presiune si temperatura.Diferenta dintre cantitatea de oxigen pe care o poate dizolva o apa, la temperatura si presiunea respectiva si oxigenul ramas dizolvat reprezinta asa numitul „deficit de oxugen”.

Oxigenul determinat,dupa un numar n de zile de sedere a apei, reprezinta oxigenul rezidual, iar diferenta dintre oxigenul dizolvat si oxigenul rezidual reprezinta consumul biochimic de oxigen notat CBO(n).

Determinarea deficitului in oxigen si in special a CBO(n) poate da un indiciu asupra puritatii unei ape;astfel de exemplu, apele in care au loc reactii de reducere vor avea un mare deficit in oxigen cat si un mare consum biochimic al acestuia.

Determinarea oxigenului se poate face colorimetric, amperometriv sau voltmetric dupa W.L.Wincler.Principiul acestei din urma metode consta in aceea ca clorura manganoasa (MnCl2), in mediu alcalin , sub actiunea oxigenului din apa, se oxideaza la clorura manganica (MnCl3).Aceasta este apoi redusa la MnCl2, cu KI, care se oxideaza la iod;iodul pus in libertate se titreaza cu tiosulfat de sodiu 0,01 N, din care 1 ml =0,08 mg O2.

Aparatura:

-sticle speciale de 120-300 ml cu dop slefuit taiat oblic avand inscrisa pe ele capacitatea.

Reactivi:

-solutie de clorura de mangan;

-solutie alcalina de iodura de potasiu;

-solutie de tiosulfat de potasiu;

-solutie de amidon 1%;

-solutie de fluorura de potasiu;

-solutie de acetat de sodiu;

-acid clorhidric concentrat p.a;

-acid fosforic concentrat p.a;

-bicarbonat de sodiu pulbere p.a.

Mod de lucru:

Apa contine nitrati sub 0,1 mg/l si fier sub 1 mg/l.Se umple, sticla speciala pentru oxigen, complet cu apa, se introduce imediat , cu o pipeta efilata, pe fundul sticlei, 3 ml solutie MnCl2 si 3 ml solutie alcalina de KI.Reactivii adaugati inlocuiesc o parte din apa (V-V1).Se inchide sticla cu dopul ei special, observandu-se sa nu ramana nici o bula de aer.Se agita bine continutul sticlei, prin rasturnarea ei de cateva ori.Se pune sticla la loc intunecos, lasandu-se circa o ora, pentru depunerea completa a sedimentului.Se deschide apoi sticla, se adauga cu pipeta efilata 5 ml HCl concentrat, se astupa din nou sticla si se agita pana la dizolvarea precipitatului.Se transfera apoi cantitativ continutul sticlei intr-un pahar Berzelius, de capacitate circa 500 ml si se titreaza iodul eliberta cu tiosulfat de sodiu 0,01 N pana la nuanta slab galbena, se adauga 1 ml solutie de amidon si se continua titrarea pana la incolor: